IACBC

International Association of Cognitive Behavioral Coaching

Page 2 of 4

Impactul stresului asupra sanatatii -implicatii si tehnici de interventie

poza sapt 2.jpg

Stresul reprezinta reactia organismului uman la situatii percepute ca amenintatoare si fata de care, persoana considera ca nu detine strategii de rezolvare. Relatia dintre stres si sanatate este bine documentata in literatura de specialitate. O multitudine de studii indica efectele adverse ale acestuia in raport cu sanatatea fizica si mentala.

Cum este influentata sanatatea de catre stres?

In cea mai mare parte reactia organismului la stresori este una benefica, adaptativa, deoarece mobilizeaza resursele organismului spre a face fata situatiilor aversive. Medierea dintre evenimentul extern si reactia fiziologica se face prin intermediul sistemului cognitiv si prin hormoni de stres, precum cortizolul. Cand mintea noastra percepe pericol din exterior, nivelul de glucocorticoizi si catecolamine creste in organism. Acest lucru determina cresterea ritmului cardiac, a tensiunii musculare, activarea organismului si un consum mare de energie. Cand pericolul perceput dispare, nivelul acestor hormoni se reduce, iar organismul revine la starea initiala de functionare.

Problemele apar cand stresorii din mediu produc activare constanta sau intermitenta, asa incat nivelul de cortizol si catecolamine ramane ridicat in organism. Un mecanism al influentei stresului asupra sanatatii este acela ca nivelul ridicat de astfel de hormoni duce la epuizarea resurselor organismului si la cresterea apetitului alimentar, iar in plus forteaza organismul sa produca insulina. Combinatia de glucocorticoizi si insulina este una periculoasa deoarece promoveaza depunerea grasimilor si de placi arterosclerotice pe artere. De asemenea, presiunea arteriala crescuta datorata nivelului ridicat de cortizol promoveaza depunerea placii arterosclerotice. Aceste depuneri duc in timp la o serie de probleme medicale serioase ca de exemplu: scaderea sistemului imunitar, obezitate, hipertensiune arteriala, arteroscleroza, atac vascular cerebral.

O alta consecinta pe care o are stresul asupra sanatatii, de aceasta data a celei mentale, o reprezinta alterarea relatiilor sociale care poate predispune persoana la tulburari de depresie sau anxietate. In anumite cazuri, pentru a controla nivelul de stres se recurge la abuz de substante ce are apoi un puternic impact asupra sanatatii fizice.

Cum devenim stresati?

Cu toate ca exista si factori fiziologici individuali de care depinde reactia organismului la stres, sensibilitatea glandei corticosuprarenale ca de exemplu, acestia nu sunt singurii determinanti. Factorii psihologici de procesare si evaluare a stimulilor externi sunt la fel de importanti in aparitia acestui fenomen, acestia intervenind in perceperea excesiva a pericolului si evaluarea situatiilor ca fiind amenintatoare sau lipsite de control. In general, noi oamenii, consideram o situatie ca fiind stresanta in masura in care credem ca situatia este relevanta pentru scopurile noastre, incongruenta cu ceea ce ne dorim si credem ca nu dispunem de resurse necesare pentru a-i face fata. Astfel, evaluarea unei situatii ca fiind incontrolabila si impredictibila ne determina reactia fiziologica de stres precum si stari de furie, anxietate, depresie. Situatiile evaluate in acest fel pot fi de la cele cotidiene, situatii majore de viata, pana la traume. O serie de studii indica un impact mai mare al stresului rezultat din tracasarile cotidiene decat stresul rezultat din evenimente majore de viata. Lipsa banilor, ingrijorari legate de greutate, conflicte cu cei apropiati, prea multe sarcini la serviciu sau probleme medicale ale membrilor din familie sunt doar cateva exemple de astfel de tracasari constante care, zi de zi, duc la acumularea unui nivel ridicat si persistent de stres.

Ce putem face?

Avand in vedere caracteristicile stresului descrise mai sus, cateva dintre practicile cognitiv-comportamentale ar putea viza, in primul rand, modalitati de modificare a factorilor interni (nivelul cognitiv) in ceea ce priveste evaluarea stimulului amenintator din mediu. Spre exemplu, conform lui Palmer si Gyllensten (2005), strategiile centrate pe reducerea stresului se adreseaza identificarii acelor elemente percepute de persoana ca fiind stresante, gasirea unor moduri diferite de raportare la acele elemente, iar mai apoi, aplicarea in mod repetat a acelor moduri de raportare la situatiile de zi cu zi. Acestea sunt insotite de monitorizarea schimbarilor pe care acele strategii le produc. In al doilea rand, vizam modificarea factorului extern, a stresorilor (prin rezolvare de probleme, in conditiile in care acest lucru este posibil) sau acceptarea si gasirea de alternative. O interventie utila trebuie sa aiba in vedere cauzele, fie ele de natura externa (mediul in care persoana isi desfasoara activitatea), fie interna (gandurile disfunctionale sau convingerile pe care persoana le are despre realitatea inconjuratoare). In al treilea rand, abordam activarea fiziologica ridicata prin tehnici de reducere a acestei activari. Utilizam tehnicile de relaxare cum ar fi: tehnici de respiratie, training autogen sau relaxare progresiva Jacobson.

Stephen Palmer (2005) afirma ca „o abordare a coaching-ului bazata pe principiile cognitiv-comportamentale care sunt, de obicei, orientate spre rezolvarea de probleme, poate reduce stresul si, astfel, sa contribuie la atingerea scopului dorit’’. Impactul este cu atat mai mare cu cat acest scop include si componenta de sanatate.

Bibliografie:

Grant, A. M., & Cavanagh, M. J. (2007). Evidence-based coaching: Flourishing or languishing?. Australian Psychologist, 42(4), 239-254.
Gyllensten, K., & Palmer, S. (2005). Can coaching reduce workplace stress.The Coaching Psychologist, 1(1), 15-17.
Kanner, A. D., Coyne, J. C., Schaefer, C., & Lazarus, R. S. (1981). Comparison of two modes of stress measurement: Daily hassles and uplifts versus major life events. Journal of behavioral medicine, 4(1), 1-39.
Lazarus, R. S. (1993). Coping theory and research: past, present, and future. Psychosomatic medicine, 55(3), 234-247.
McEwen, B. S. (2000). Allostasis and allostatic load: implications for neuropsychopharmacology. Neuropsychopharmacology, 22(2), 108-124.
Ursin, H., & Eriksen, H. R. (2004). The cognitive activation theory of stress. Psychoneuroendocrinology, 29(5), 567-592.

Rolul Coaching-ului Cognitiv-Comportamental in Perfectionismul Disfunctional

dart images 5

Indiferent de ce aspect al vietii noastre vorbim, dorim sa fim cei mai buni in ceea ce facem. Cu totii vrem sa atingem acele standarde si obiective care ne fac sa ne simtim puternici, superiori si impliniti. Cu alte cuvinte, asa cum se evidentiaza si in literatura de specialitate, lupta pentru perfectiune este un fenomen normal pentru cele mai multe persoane, iar nevoia de a trai este legata de aceasta stradanie. Silverman (1993, pp.58-59) sustine ca perfectionismul este un stimulent de baza pentru a atinge excelenta: „fara perfectionism, nu ar fi campioni olimpici, capodopere artistice, cercetari stiintifice importante si lideri morali”.

Insa, problema perfectionismului apare atunci cand la baza nevoii de a excela sta frica de a nu gresi sau de a nu fi perfect. In acest context, teama de a nu gresi devine principalul impuls, iar rezultatele sunt afectate negativ. Fiecare misiune nu este dusa la bun sfarsit datorita atentiei crescute la detaliile minore, nerelevante.

Daca ar fi sa definim perfectionismul, acesta a fost conceptualizat de cercetarile in domeniu atat ca o trasatura de personalitate, cat si ca un mod de a gandi si reactiona cu privire la anumite comportamente.

Exista doua elemente esentiale care caracterizeaza perfectionismul: setarea unor standarde inalte si tendinta excesiva de a critica propriul comportament. Persoanele care sunt perfectioniste isi impun standarde foarte inalte, insa, de cele mai multe ori, acestea nu sunt realiste, iar acest lucru duce la critica si ruminatie atunci cand rezultatele nu sunt conform standardelor stabilite initial. Persoanele cu un nivel crescut de perfectionism sunt nemultumite de activitatile lor sau activitatea celorlalti si, prin urmare, colaborarea cu acestea devine mai dificila.

Este coaching-ul cognitiv-comportamental o solutie pentru perfectionism?

O serie de studii au aratat ca abordarea cognitiv-comportamentala are un impact pozitiv asupra reducerii perfectionismului si a comportamentelor relationate cu acesta. Studiile au aratat ca modul de gandire rigid existent in situatia perfectionismului se dezvolta inca din perioada copilariei, iar persoana nu este intotdeauna constienta de prezenta acestor ganduri. Astfel, o abordare care evidentiaza si flexibilizeaza aceste tipuri de ganduri devine esentiala.

Teoria care sta la baza abordarii cognitiv-comportamentale sustine faptul ca principalii factori care influenteaza modul in care ne comportam si reactionam la evenimentele din jur sunt gandurile noastre. Tinand cont de asumptiile acestei abordari, procesul de coaching cognitiv comportamental este unul personalizat, se dezvolta pe nevoile persoanei, iar uneori presupune si identificarea si flexibilizarea tiparelor extrem de rigide in gandire. Evidentierea legaturii intre gandurile pe care le avem si modul in care ne simtim si comportam devine importanta in acest proces.

De pilda, daca este nevoie sa se ia o decizie importanta cu privire la viitorul unui departament intr-o companie, o persoana perfectionista cel mai probabil va gandi astfel: „Daca iau o decizie nepotrivita toata lumea va crede ca sunt un lider inutil care nu ar trebui sa ocupe aceasta pozitie” si va amana luarea deciziei argumentand ca „Sunt ocupat acum cu un alt proiect care este foarte important si trebuie sa-mi dedic timpul acestuia”. In aceasta situatie coach-ul ar trebui sa sublinieze faptul ca este normal sa ne dorim sa luam o decizie corecta, insa comportamentele de procrastinare nu ne ajuta. Ulterior, se va face legatura intre faptul ca amanarea implicarii in luarea deciziei poate sa aiba la baza teama fata de modul in care ceilalti vor evalua decizia noastra. Insa, trebuie punctat ca atunci cand ceilalti nu sunt de acord cu planul propus de noi, asta nu ne face o persoana inutila sau incompetenta.

Se va aborda si aspectul procrastinarii si se va incuraja persoana sa isi realizeze o agenda de lucru, sa obtina cat mai multe informatii inaintea oricarei decizii, precum si sa ia in considerare opiniile tuturor celor implicati in proiect.

In concluzie, flexibilizarea acestor credinte care stau la baza perfectionismului poate duce la cresterea starii de bine si la performante mai bune, deoarece chiar si in populatia non-clinica aceste tipuri de ganduri cauzeaza reactii emotionale negative, afectand calitatea vietii. Astfel, o abordare care incurajeaza schimbarea si flexibilizarea acestui stil de gandire, intr-o maniera rationala, este esentiala in „lupta cu perfectionismul nesanatos”.

Bibliografie:

Besharat MA, Nadali H, Zebardast A, Salehi M (2008). Perfectionism and styles to overcome it. Iranian Psycho. J., 5(17): 8.

Ellam-Dyson, V., & Palmer, S. (2010). Rational coaching with perfectionistic leaders to overcome avoidance of leadership responsibilities. The coaching psychologist, 6(2), 6-7.

Kearns, H., Forbes, A., & Gardiner, M. (2007). A cognitive behavioural coaching intervention for the treatment of perfectionism and self-handicapping in a nonclinical population. Behaviour Change, 24(3), 157.

Melrose, S. (2011). Perfectionism and depression: vulnerabilities nurses need to understand. Nursing research and practice, 2011.

Silverman, L. K. (1993). Counseling the gifted and talented. Love Publishing Co., 1777 South Bellaire St., Denver, CO 80222.

Sprijiniti Asociatia – Redirectionati 2% din impozitul pe venit

Puteți acum sa sprijiniti activitătile Asociatiei prin directionarea celor 2% din impozitul dvs. pe venit. Aici veti gasi formularul pe care il puteti completa cu datele dvs. si depunde online urmand pasii din linkul de mai jos:

GHID 2014/2015 – Direcționați 2% din impozitul pe venit! Donații ONG doi la sută !

https://pfinternet.anaf.ro/my.policy

http://codfiscal.net/media/2015/04/CFNET-Tutorial_SPV_06042015.pdf

Sau ne puteti contacta pentru a ne inmana formularul, la adresa cbtcoaching@gmail.com

Va multumim!

Career Coaching

1

Career coaching-ul are loc in numeroase contexte si stagii ale vietii. Liceul, facultatea si universitatiile ofera servicii legate de consilierea in cariera, incluzand evaluare si orientare.

Oamenii ajung la career coach din diverse motive: si-au pierdut locul de munca, nu stiu ce domeniu li s-ar potrivi, nu le place locul curent de munca, vor sa isi deschida propria afacere sau vor sa se reorienteze.

Managementul carierei este un proces in care se implica toti cei care lucreaza, fie ca sunt sau nu constienti de acest lucru. Un coach in domeniul carierei ofera avantajul introspectiei, informatiilor si al actiunilor planificate pentru a atinge scopuri precum alegerea carierei, ascensiunea profesionala intr-un job sau intr-o organizatie, tranzitia de la un loc de munca la altul, gasirea unui loc de munca dupa pierderea jobului sau incheierea carierei.

Succesul procesului de coaching in acest domeniu depinde de mai multi factori, cum ar fi: compatibilitatea dintre situatia privind cariera pe care un client o are si scopurile sale, personalitatea si stilurile preferate de client si abilitatile coach-ului.

Introspectia sau reflectarea cu privire la propria persoana se face printr-un proces de dialog, cercetare, interpretare, reorganizare si evaluare, procesele clasice ale consilierii. Informarea si educarea este rezultatul career coaching-ului deoarece coach-ul aduce cunostinte despre diferite medii de munca, procese si stiluri pe care un client s-ar putea sa nu le aiba. Career coaching-ul este tipul de coaching cel mai focalizat pe rezultat deoarece scopul ultim al acestuia este gasirea unui loc de munca.

Procesele standard ale career coaching-ului sunt urmatoarele:

  • Contractarea – vazut ca un acord intre coach si client privind scopul relatiei de coaching, metodele pe care le vor folosi sa ajunga in acel punct, precum si rolurile pe care le are fiecare
  • Evaluarea – aici se merge in profunzime, evaluand si explorand cariera, ce anume le-a placut si ce nu le-a placut clientilor la ultimul loc de munca, care sunt abilitatile si punctele lor forte in comparatie cu cerintele fostului loc de munca
  • Planificarea actiunii – aici se stabilesc comportamentele si pasii prin care clientul va ajunge la scop
  • Cercetarea pietei – clientul colecteaza informatiile necesare, ceea ce il intereseaza despre un anumit domeniu si despre ce ar vrea sa stie mai multe; in acest stagiu clientul decide in ce domenii ar vrea sa profeseze
  • Decizia – daca stadiul precedent a fost mai mult pentru curiozitate si informare, in acest stadiu clientul aplica la joburile de interes, un scop ultim al acestui stadiu fiind primirea unei oferte de munca
  • Entry-plan – atunci cand clientul este pregatit sa accepte o noua pozitie, coach-ul il va ajuta sa anticipeze noile roluri, reguli si responsabilitati si il va invata cum sa le gestioneze
  • Incheierea colaborarii – incheierea colaborarii cu coach-ul, nu inainte ca acesta din urma sa invete clientul sa priveasca obiectiv si corect asupra carierei, sa ii normalizeze posibilele schimbari prin care va trece la noul loc de munca si sa il invete sa participe activ in cadrul acestuia.

In acest domeniu al career coaching-ului pot fi intampinate si anumite dificultati, cele mai comune fiind caracteristicile intrapsihice ale clientului, rabdarea acestuia (procesul poate fi unul de durata), dificultati de relationare cu clientul ori constrangeri culturare sau socioeconomice (de exemplu atunci cand un client are nevoie urgenta de un loc de munca indiferent de abilitatile si competentele lui).

In concluzie, career coach-ii sunt vazuti ca niste „consilieri ai investitiei” in viata noastra profesionala. Este tipul de coaching care are rezultate clare si masurabile cu un parcurs destul de clar si usor de implementat.

Antrenorii din spatele succesului carierei tale

Businesswoman presenting

In sport antrenorii sunt cei care isi imping atletii de la spate, ii incurajeaza sa mearga mai departe in goana lor spre succes si ii ajuta sa depaseasca obstacole. Ei sunt cei care le arata la ce mai au de lucrat, cum sa-si foloseasca atuurile si cum sa-si invinga competitorii.

In acelasi fel, antreprenorii, oamenii de afaceri si cei care lucreaza pentru acestia au deseori nevoie de un imbold pentru a deveni cea mai buna versiune a lor, crescand odata cu organizatia din care fac parte. Astfel a aparut business coaching-ul.

In prezent se estimeaza ca in jur de 75% din companiile lumii apeleaza la servicii de business coaching si 88% din firmele vest-europene.

Business coaching-ul este o ramura, dar totusi un concept diferit de consultanta, desi deseori acesti doi termeni sunt confundati. In timp ce consultantii identifica problemele unei afaceri si incearca sa le rezolve, un business coach ajuta antreprenorul sau angajatul sa isi identifice si sa le rezolve singur, astfel incat pe viitor, in eventualitatea unor situatii asemanatoare acesta va sti cum sa le faca fata.

Rolul acestui domeniu foarte actual este deci de a oferi ghidare, incurajare pentru strategii concrete de dezvoltare individuala, dar mai ales a companiilor in sine prin cresterea vanzarilor, cifrei de afaceri, notorietatii etc. Intreprinderile mici si mari apeleaza la aceste servicii din ce in ce mai mult, studiile aratand ca training-ul de calitate impreuna cu coaching-ul cresc productivitatea angajatior cu pana la 86%, spre deosebire de folosirea exclusiva a training-urilor, care duc la un procent de doar 23% in cresterea productivitatii.

Primul pas este initierea si crearea unei colaborari care se oficializeaza cu un contract cu obiective, termene si conditii. Al doilea pas este realizarea unei diagnoze a firmei. Mai precis, coach-ul impreuna cu beneficiarul identifica un set de probleme care necesita a fi rezolvate pentru cresterea generala a performantei. Se realizeaza apoi planuri pentru adresarea acestor dificultati, se propun solutii si investitiile legate de resurse financiare, efort cognitiv, resurse de timp.

O greseala frecventa a beneficiarilor este de a presupune ca schimbarile se petrec foarte repede, insa se estimeaza ca acestea apar dupa 4-5 luni de intalniri saptamanale. Aceste sedinte pot fi individuale sau de grup si pot dura de la 30 de minute la 3-4 ore, trendul cel mai frecvent fiind de o ora.

La fel ca un infant, orice antreprenor are nevoie de ajutor pana va invata sa mearga corect pe propriile picioare. Un coach bun te indruma spre atingerea exelentei intr-un timp mult mai scurt decat in lipsa lui, iti stimuleaza mentalitatea de invingator si te ajuta sa-ti realizezi obiective concrete prin centrarea pe rezultatele din prezent si viitor. Astfel, se pun in functiune planuri generale, planuri de crestere a vanzarilor, planuri de dezvoltare a marketing-ului, financiare si chiar de imbunatatire a coeziunii echipelor.

Prin diferite tehnici si strategii specifice, business coaching-ul poate deveni o mana cereasca pentru orice afacere. Motivatia, implicarea si dorinta de performanta a angajatilor va transcede ideatia financiara si va conduce la o productivitate crescuta si concomitent, la un profit pe masura.

Bibliografie:
Societatea Romana de Coaching. Ghid rapid de business coaching.
Leedham, M. (2005). The coaching scorecard: A holistic approach to evaluating the benefits of business coaching. The Journal of Evidence Based Coaching and Mentoring, 3(2), 30-44.
https://www.youtube.com/watch?v=26q60COLSO8

Life coaching

Life's Journey

Life coaching-ul se adreseaza problemelor de viata ale clientilor. Dar putem spune ca acelasi lucru il face si consilierea sau mentoratul. Insa consilierea tinde sa se concentreze pe a ajuta clientii sa isi recastige functionalitatea in viata lor, iar mentoratul implica ca o persoana cu experinta intr-un anumit domeniu sa ajute o persoana cu mai putina experienta in a face o schimbare semnificativa in cunostintele, munca sau modul sau de a gandi. In schimb, life coaching-ul se adreseaza modalitatilor de a imbunatati semnificativ starea de bine a clientilor in asa fel incat acestia sa isi poata atinge telurile. Asadar, scopul life coaching-ului este de „a sutine schimbari cognitive, emotionale si comportamentale care sa faciliteze atingera scopurilor personale si imbunatatirea performantelor si a starii de bine a clientilor” (Douglas & McCauley,1999).

Life coaching-ul se adreseaza adeseori unor probleme precum echilibrarea timpului de lucru cu cel personal, ajutor pentru a face fata situatiilor stesante, administrarea finantelor, imbunatatirea relatiilor, dezvoltarea unei vieti implinite si gasirea unui sens personal in viata. Uneori life coach-ul poate ajuta clientii in tranzitia acestora catre o noua cariera sau in etape majore de viata, ajutand clientii sa isi gaseasca scopuri personale.

Faptul ca problemele carora li se adreseaza life coaching-ul par comune a dus la aparitia unei explozii de life coachi care promit ca rezolvarea problemelor pe care le are o persoana se poate face prin diferite „ritualuri”, „invocari” sau alte modalitati. Clientii care apeleaza la un life coach este recomandat sa fie familiarizati cu abordarea pe care acesta o practica. Abordarea bazata pe dovezi stiintifice se refera la folosirea constienta a tuturor cunostintelor actuale despre luarea deciziilor, modul in care trebuie facuta abordarea clientului si modul in care sunt construite si predate clientului programele de training (Sackett, Haynes, Guyatt, & Tugwell, 1996).

Life coaching-ul in abordarea bazata pe dovezi stiintifice are legaturi clare cu patru dintre abordarile psihologice teoretice traditionale. Prima dintre ele este legatura cu abordarea cognitiv comportamentala. La fel ca in aceasta, in life-coaching se pune accentul pe relatia explicita care exista intre situatii de viata, ginduri, emotii si comportamente. Cea de a doua este focalizarea pe gasirea solutiilor. In life coaching atentia este indrumata spre scopurile clientului si spre resursele, punctele forte si abilitatile clientului de a atinge aceste scopuri. A treia abordare este abordarea centrata pe persoana. Aceasta abordare este cea care pune in centrul demersului de life coaching valorile traditionale umaniste. Ultima dintre aceste abordari face referire la psihologia pozitiva, are legatura cu demersul acesteia de a intelege modul in care o viata este „bine traita” si foloseste o abordare sistematica a modului in care se poate trai astfel.

Un life coach care are o abordare bazata pe dovezi stiintifice va folosi in lucrul cu clientul  concepte coerente si relevante din psihologia dezvoltarii si va avea notiuni despre educatia adultilor. Aceste cunostinte ii sunt necesare pentru a putea accesa, evalua si adapta informatii pentru a intelege si intampina cel mai bine nevoile clientului.

Ce face, de fapt, un life coach?

Rolul principal pe care il are este acela de a ajuta clientul sa isi clarifice scopurile personale si sa exploreze modalitatile prin care poate sa le atinga. Practic, life coach-ul faciliteaza schimbarea de care clientul are nevoie, clientul fiind cel care va actiona spre indeplinirea scopurilor sale. Life coach-ul faciliteaza aceasta schimbare prin procesul de a-i pune clientului intrebari directe personale si, de multe ori, provocatoare. Rolul acestor intrebari este de a pune clientul sa isi priveasca problemele dintr-o noua perspectiva, alta decat cea personala, iar acest lucru face mai usoara gasirea raspunsurilor pe care le cauta.

Atunci cand abordeaza un client, life coach-ul porneste de la unele asumptii. Life coaching-ul nu se adreseaza persoanelor cu probleme de sanatate mentala, astfel incat asumptia principala a demersului de life coaching este aceea ca clientul care se adreseaza unui life coach este o persoana sanatoasa din punct de vedere mental. Este clar ca scopul life coaching-ului nu se adreseasa tratarii sau vindecarii psihopatologiilor.

Clientul este vazut ca detinatorul unul considerabil potential, iar schimbarea este posibila tocmai datorita acestui potential. In plus, daca exista vointa clientului de a munci pentru schimbarea pe care o doreste, acesta schimbare – calauzita de life coach – poate sa apara intr-o perioada scurta de timp.

Totusi, abordarile de alt fel decat cele bazate pe dovezi stiintifice par sa aiba in continuare succes. Acest lucru se intampla deoarece, in prezent, din punct de vedere al practicii, in life coaching nu exista inca ghiduri de training sau standarde care sa impuna o anumita calitate a serviciilor de life coaching si o abordare bazata pe dovezi stiintifice. De asemenea lipseste reglementarea corecta a profesiei de life coach, ceea ce face ca aproape oricine sa poata profesa in acest domeniu, chiar daca nu are un minim de cunostinte necesare.

Life coaching-ul bazat pe o abordare stiintica practicat de life coachi bine instruiti care lucreaza dupa un model bine documentat are un potential urias de a contribui la binele individual al clientului si/sau al comunitatii. Este nevoie de mai multi specialisti de acest fel, care sa ofere servicii de life coaching si sa facilitaze astfel schimbari pozitive in societate.

Surse:
Cox, E., Bachkirova, T., & Clutterbuck, D. A. (Eds.). (2014). The complete handbook of coaching. Sage.

De la CBT la CBC

cbt-diagram

In ultimii ani atentia oamenilor a fost atransa din ce in ce mai mult spre coaching, atat in ceea ce priveste utilizarea acestuia in domeniul personal, profesional, in organizatii, cat si spre cursurile de formare ca si coach.

Multi terapeuti si-au largit spectrul in care profeseaza printr-o formare ca si coach sau chiar si-au schimbat fundamental profesia devenind full-time coach. Tranzitia de la consiliere la coaching este una destul de delicata, deoarece multi consilieri considera coachingul ca o terapie deghizata. Distinctia standard intre cele doua abordari consta in faptul ca acei oameni care merg la consiliere au anumite probleme sau simptome mai putin grave cu care doresc sa lucreze, iar la coaching oamenii vin sa isi atinga scopurile personale sau sa se dezvolte ca si oameni.

Tranzitia la CBC

Perspectiva cognitiv-comportamentala pune accent pe cum reactionam la evenimente si cum aceasta reactie este deseori determinata de modul in care noi interpretam evenimentele, si nu de evenimentele in sine.

CBC provine, la fel ca CBT, din munca teoreticienilor, cercetatorilor si terapeutilor Aaron Beck si Albert Ellis. Ajutand clientii sa isi recunoasca stilurile idiosincratice de gandire problematica si prin folosirea ratiunii si testarea realitatii sa le modifice, acestia invata sa gandeasca despre procesul lor de gandire intr-o maniera benefica lor si adaptativa.

CBT nu spune ca singura sursa a problemelor este modul in care noi ne raportam sau ce gandim noi despre ele, insa aceasta gandire poate sa creasca dificultatile privind rezolvarea lor. Aceasta aboradare promoveaza gandirea realista, incercand sa reduca distorsiunile pe care oamenii le au cu privire la realitate.

Din aceasta abordare s-a desprins CBC-ul care foloseste metacognitiile sa creasca autocunoasterea, sa imbunatateasca luarea deciziilor si capacitatea de rezolvare de probleme. Aceasta abordare ajuta individul sa isi inlature comportamentele de procrastinare, indoiala excesiva cu privire la propria persoana, indecizie, sa isi creasca stima de sine si oferta de strategii de rezolvare de probleme si de atingere a scopurilor.

Modelul ABC cognitiv (un model de rezolvare a gandirii nefolositoare, irationale), deseori folosit in CBT, poate fi folosit si in CBC, unde A este descrierea obiectiva a clientului asupra situatiei, precum si cele mai deranjante aspecte ale situatiei; B sunt credinte care limiteaza individul, C consecinte emotionale, comportamentale, fizice, cognitive sau interpersonale, D disputarea gandurilor de autolimitare si E, noile ganduri.

CBC nu cauta sa raspunda problemelor oamenilor, ci, printr-un proces de colaborare numit descoperire ghidata, ii ajuta sa ajunga la propriile succese si conlcuzii. Descoperirea ghidata este bazata pe dialogul Socratic, in care coach-ul ii pune persoanei o serie de intrebari pentru a-i aduce la cunostinta anumite informatii. Intrebarile socratice sunt formulate in asa fel incat sa promoveze introspectia si luarea de decizii rationale, stimuleaza gandirea si cresc constientizarea anumitor aspecte mai degraba decat a avea un raspus corect.

Scopul primar al coachingului este sa ajute indivizii sa dezvolte planuri de actiune, sa ii incurajeze si sa constientizeze propiile stari, ganduri si emotii. Scopul ultimul al CBC este ca indivizii sa devina proprii coachi, desi sedinte intermitente intense pot sa fie programate dupa ce programul de coaching s-a terminat.

Surse:

Neenan, M. (2008). From cognitive behaviour therapy (CBT) to cognitive behaviour coaching (CBC). Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 26(1), 3-15.

Neenan, M. (2008). Introduction to the Special Issue on Cognitive-Behavioural Coaching. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 26(1), 1-2.

Neenan, M., & Palmer, S. (2001). COGNITIVE BEHAVIOURAL COACHING1.

Perspective in Coaching

coaching puzzle

In ziua de azi, societatea abunda in optiuni atunci cand vine vorba despre anumite servicii. Asemanator cu momentul in care ne achizitionam un nou produs, cand il analizam sa aiba un raport calitate-pret cat mai eficient, la fel de important este sa observam critic si atunci cand ne dorim servicii de coaching. Pentru asta e important sa apelati la un coach format de o scoala de coaching si acreditat de o asociatie profesionala. Este o minima garantie ca aceea persoana stie ce face.

Mai mult, exista diferente intre coachi si prin abordarile teoretice ale coachingului practicat, precum: stiinte sociale si comportamentale, terapie cognitiva si comportamentala, educarea adultului etc., fiecare dintre acestea cuprinzand teorii si practici specifice. Pe scurt, printre acestea se enumera:

1. Perspectiva umanista. Din aceasta perspectiva coaching-ul pune accent pe tendinta innascuta a persoanei de a se auto-actualiza si cauta sa stimuleze acel potential innascut al acesteia. Relatia dintre coach si client este extrem de importanta, ea in sine fiind un ingredient principal pentru dezvoltare.

2. Perspectiva comportamentala. Aceasta perspectiva recunoaste complexitatea atat a fiintei umane, cat si a mediului acesteia, dar care, totusi, se concentreaza pe facilitarea schimbarilor practice. Aceasta abordare este focalizata pe actiune, in masura in care priveste spre viitor, incercand sa creeze schimbare si sa o incorporeze in contexte reale de viata. Totdata, inclina spre dezvoltare personala, subliniind nevoia clientului de a invata și pune in mai mica masura accent pe relatia dintre coach si client.

3. Perspectiva cognitiva. Principiul coaching-ului cognitiv este ideea conform careia emotiile si sentimentele noastre sunt produse de gandurile pe care le avem (perceptii, interpretari, atitudini si credinte). Functia coach-ului este de a asista clientii in depasirea perceptiilor, gandurilor si interpretarilor distorsionate si dezadaptative.

4. Perspectiva dezvoltarii adultilor. Aceasta abordare se bazeaza pe teorii constructiv-developmentale, anume: pe masura in care oamenii se dezvolta, ei devin din ce in ce mai constienti si deschisi catre o intelegere matura a autoritatii si a responsabilitatii si au o capacitate mai ridicata in ceea ce priveste toleranta la ambiguitate. Astfel, coaching-ul se bazeaza pe ideea existentei a patru stadii principale de dezvoltare, iar sarcina coach-ului este de a se concentra pe fiecare problema legata de un stagiu de dezvoltare.

5. Perspectiva psihanalitica. Aceasta abordare isi focalizeaza atentia asupra atasamentului inconstient si investitiilor emotionale ale clientului vizavi de organizatie sau subordordonatii sai, iar coach-ul il ajuta sa constientizeze mai clar modul in care aceasta lume interiora afecteaza organizatia si membrii sai.

6. Programare neuro-lingvistiva (NLP). Aceasta abordare se bazeaza pe cei trei termeni. Termenul de “neuro” se refera la modul in care oamenii experentiaza lumea prin intermediul simturilor si traduc aceste experiente senzoriale in procese ale gandirii (atat constiente, cat si inconstiente) care in schimb activeaza sistemul neurologic. Termenul de “lingivistic” se refera la modalitatea in care utilizam limbajul pentru a realiza un sens al lumii, de a captura si concepualiza experienta, apoi de a o comunica celorlalti. Termenul de “programare” se refera la modul in care oamenii isi reprezinta (codeaza) mental experienta lor si adopta in mod regular tipare de raspuns.

Bineinteles, exista si teorii care au fost integrate in domeniul coaching-ului, cum ar fi: modele din psihologia pozitiva si invatarea adulta.

Coaching-ul validat stiintific (Evidence-Based Coaching)

De ce este important acest aspect al coaching-ului?

Deoarece o abordare sustinuta empiric in coaching poate face diferenta dintre coaching-ul fraudulos care are tendinta de a fi adaptat din dezvoltarea personala si programe motivationale si coaching-ul profesionist, care se bazeaza pe cercetari si teorii solide.

La fel ca si in domeniul medical, termenul de “validat stiintific” inseamna mai mult decat simple date care sustin ca o anumita interventie este eficienta sau ca este capabila sa intoarca investitia. Acesta se refera la o utilizare inteligenta si constienta a celor mai bune cunostinte curente atunci cand vine vorba despre serviciile de coaching catre clienti. Prin cele mai bune cunostinte curente se intelege ca acel coach detine informatii la zi, din cercetari, teorii si practici valide.

Astfel, Coaching-ul a devenit un domeniu cu metodologii interdisciplinare, fiecare avand puncte forte si calitati, insa, avand in vedere ca in societatea de azi schimbarea este constanta, cea mai eficienta modalitate de a crea si sustine acest lucru este cautarea a ceva mai bun.

Surse bibliografice:
Ives, Y. (2008). What is ‘coaching’? An exploration of conflicting paradigms.International Journal of Evidence Based Coaching and Mentoring, 6(2), 100-113.
Linder-Pelz, S., & Hall, L. M. (2007). The theoretical roots of NLP-based coaching. The Coaching Psychologist, 3(1), 12-17.
Grant, A., & Kemp, T. (2005). Evidence-based coaching. M. J. Cavanagh (Ed.). Australian Academic Press.
Stober, D. R., & Grant, A. M. (Eds.). (2010). Evidence based coaching handbook: Putting best practices to work for your clients. John Wiley & Sons.

Ce este de fapt COACHING-UL?

Business man with checkboxes

Exista foarte multe teorii despre ce inseamna coaching-ul.

In articolul de fata vom explica cateva dintre teoriile/miturile legate de coaching.

Mitul 1: Coachingul este de fapt psihoterapie, consiliere sau oferire de sfaturi/solutii.
De fapt, coaching-ul nu este nici una din cele descrise mai sus. Intr-adevar cei care au participat la sedinte de coaching au descris experienta respectiva ca fiind una cu adevarat …terapeutica. Participantii au fost invatati in cadrul sedintelor de coaching sa abordeze cat mai bine problemele pe care le aveau in viata lor. Practic s-au simtit mai bine, mai putin stresati si poate chiar mai fericiti. Parcurgerea sesiunilor de coaching i-a ajutat, cu siguranta, sa se simta mai sanatosi si mai energici.
Privit din acest punct de vedere, coaching-ul pare sa nu fie foarte bine diferentiat fata de consiliere, dar, cu toate acestea, coaching-ul nu este consiliere psihologica sau psihoterapie.

Prima diferenta este aceea ca prin coaching ne adresam unor clienti care sunt suficient de robusti psihic pentru a raspunde unor cerinte pe care coach-ul le pune in fata lor. Clientul este ascultat si ajutat sa isi stabilieasca obiective in etapa de viata pe care o parcurge. Dar acest lucru este posibil doar pentru clientul care nu prezinta semne de boala mentala. Este absolut gresit sa se insiste intr-un proces de coaching pentru un client care nu face fata problemelor sale de viata datorita faptului ca este depresiv sau anxios. A-l supune unui proces de coaching este neetic si inadecvat si poate crea acestui client vulnerabilitati si distres.

Coach-ul nu ofera sfaturi si/sau solutii. Demersul unui coach este legat de ajutorul pe care acesta il ofera clientului sau – prin modul in care pune intrebarile potrivite si ascultand activ clientul – pentru ca acesta sa identifice solutiile cele mai adecvate la problemele pe care le are.

Mitul 2: Coach-ul este un fel de psihoterapeut.
Acest mit vine in completarea a ceea ce am discutat la mitul nr. 1. Din moment ce coach-ul ajuta la rezolvarea unor probleme apare impresia gresita ca aceste rezolvari vor implica schimbari radicale de personalitate. In plus, coach-ul sta de vorba cu clientul sau, punandu-i diferite intrebari, ceea ce duce la impresia gresita ca face exact ceea ce face un psihoterapeut.

Dar intrebarile coach-ului nu vor viza problemele personale, de familie sau legate de copilaria clientului, asa cum vizeaza intrebarile terapeutului. Intrebarile sale vor viza mai degraba modalitatile in care clientul poate sa isi imbunatateasca activitatea, eficacitatea, capacitatile si sunt orientate spre a identifica scopurile personale ale clientului si modurile in care aceste scopuri pot fi atinse.

In mod cert coaching-ul nu este un substitut al psihoterapiei.

Mitul nr. 3: Terapia se axeaza pe explorarea trecutului, iar coaching-ul se bazeaza pe explorarea prezentului.
Asa cum am aratat mai sus, este neetic si gresit ca persoane cu diferite probleme mentale sa fie integrate intr-un proces de coaching. In terapie este necesar sa gasim cauzele problemelor pe care o persoana le are. De aceea unele dintre intrebarile terapeutului pot viza perioade mai indepartate de viata, din trecut. Dar problemele pe care le vizeaza terapia sunt probleme din prezentul clientului.

Problemele pe care le vizeaza un proces de coaching sunt si ele probleme prezente. Confuzia vine din modalitatea in care sunt puse intrebarile intr-un demers terapeutic fata de modalitatea in care sunt puse intrebarile intr-un proces de coaching. Chiar daca ambele procese se adreseaza problemelor curente ale persoanei, terapia vizeaza problemele personale si de sanatate mentala, in timp ce coaching-ul vizeaza probleme legate de optimizare/rezolvare a unor probleme legate de scopurile personale ale clientului.

Mitul 4: Coaching-ul te face sa devi dependent de altii in indeplinirea obiectivelor tale.
De fapt, adevarul este exact opusul! Coach-ul este un facilitator, ceea ce face posibil ca clientul sa vada lucrurile intr-o perspectiva noua. Cu ajutorul coach-ului, clientul poate depasi zona lui de confort si astfel sa fie deschis la idei noi, la interpretari noi ale situatiilor si chiar sa incerce comportamente noi intr-un mediu lipsit de riscuri. Acest lucru poate creste increderea in sine a clientului si promoveza gandirea inovativa, nicidecum nu-l face sa devina dependent de coach.

Mitul 5: Coach-ul trebuie sa fie similar cu clientul in ce priveste background-ul profesional si experienta.
Rolul coach-ului nu este acela de consultant de bussiness, nici de consultant financiar sau de consultant personal. In ceea ce priveste coaching-ul legat de firme si bussiness, este putin probabil ca un coach sa stie la fel de bine despre afacerea respectiva ca si clientul sau. Coach-ul are rolul de a ajuta clientul cu privire la modalitatea acestuia de a lua decizii legate de afacerea sa si de obiectivele sale profesionale si/sau personale, nicidecum de a decide in locul clientului sau de a oferi alternative de bussiness. Pregatirea unui coach este legata de optimizarea proceselor de gandire si luare de decizie ale clientului sau.

Mitul 6: Coach-ul ii spune clientului ce sa faca si ii da sfaturi.
In completarea mitului anterior vine si aceasta supozitie. Din pacate, coach-i care nu au experienta sau care nu sunt constienti de rolul lor, spun clientilor lor ce sa faca si dau constant sfaturi. Dar acest lucru nu-l fac coach-i buni.

De fapt, clientul nu are nevoie de un alt „parinte”, „frate”, „prieten” sau „coleg de munca”. Clientul are nevoie de cineva care sa-l ajute sa exploreze toate posibilitatile de rezolvare a unei probleme, are nevoie de cineva care sa-l ajute sa identifice care sunt cele mai bune solutii pentru el.

Mitul 7: Coaching-ul este o pseudostiinta (se bazeaza pe „exploatarea energiilor din univers”)
Din pacate acest gen de afirmatii apar si in cazul altor stiinte, cum ar fi psihologia. In coaching, clientul este de multe ori pus in situatia de a medita/a se gandi la solutiile posibile pentru problemele sale, ceea ce, mai ales atunci cand e vorba de profesionisti din diferite corporatii, pare legat de latura pseudostiintifica si nu de lucrurile practice de care au nevoie clientii. In realitate, nu e vorba de niciun fel de meditatii spirituale sau de alta natura. Este vorba strict de a directiona gandirea clientului spre a aprofunda toate modalitatile de abordare a problemei sale si de a gasi astfel raspunsurile de care are nevoie. Un coach profesionist este practic si tinteste rezultate tangibile si nu …mistice.

Surse:

Passmore, J., Peterson, D., & Freire, T. (2012). The Wiley-Blackwell handbook of the psychology of coaching and mentoring. John Wiley & Sons.
Cox, E., Bachkirova, T., & Clutterbuck, D. A. (Eds.). (2014). The complete handbook of coaching. Sage.
Stober, D. R., & Grant, A. M. (Eds.). (2010). Evidence based coaching handbook: Putting best practices to work for your clients. John Wiley & Sons.

http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/ltl.227/pdf

http://www.cbsnews.com/news/top-10-professional-life-coaching-myths/10/

http://www.chicagotribune.com/ct-tribu-pagliarini-coach-myths-column.html

https://hbr.org/2009/01/what-can-coaches-do-for-you#

https://www.linkedin.com/pulse/top-5-professional-coaching-myths-busted-bill-douglas

Spiritul Craciunului si starea psihologica de bine

Family-exchanging-presents-at-Christmas

Craciunul e aproape aici si ploua. Simplul fapt ca nu vom avea un Craciun alb ca in povestile cu Mos Craciun pare a scadea deja considerabil din magia specifica. Pe site-urile de socializare vad constant ca oamenii se plang ca nu mai e la fel ca in trecut si cer socoteala unor vinovati imaginari – Unde e zapada si ce s-a intamplat cu spiritul de Craciun?

Aceasta perioada a anului ar trebui sa fie pana la urma cea mai frumoasa! Liniste, acasa, familie, beculete, zambete, semineu, prieteni si multe, multe cadouri. E oare totul pierdut? Te asigur ca nu, insa emotiile pozitive nu vin mereu impachetate frumos si simplu gata pentru a fi simtite. Uneori trebuie sa depunem un efort, sa decidem ca le dorim, iar asta nu le va face mai putin valoroase.

Desi studiile ce se adreseaza acestei perioade abordeaza de multe ori aspecte ce tin de efectele negative ca distresul resimtit de pregatiri si cheltuieli si chiar depresie ( mai ales in cazul oamenilor singuri), exista si studii care trateaza partea plina a paharului.

Un studiu efectuat in 2002,What makes for a Merry Christmas? publicat in Journal of Happiness Studies a investigat care dintre activitatile specifice Craciunului ne fac mai fericiti si care nu. Acestea sunt:

1. Timpul cu familia

2. Activitati religioase

3. Activitati ce tin de traditie

4. Cheltuieli pentru cadouri

5. Primirea cadourilor

6. Ajutorul acordat altora

7. Consumul de mancare si bautura.

Rezultatele arata ca atunci cand ne concentram atentia pe consumerism si pe cadouri –atat daruirea lor, cat si primirea lor, nivelul de satisfactie si stare de bine resimtite sunt semnificativ mai scazute decat atunci cand ne concentram pe timpul petrecut cu familia si prietenii si activitati religioase. Mai exact, deloc surprinzator, lucrurile materiale si banii nu ne vor implini niciodata la fel ca timpul petrecut cu cei dragi si cel dedicat spiritualitatii. Mai ales de Craciun.

Care sunt cateva lucruri specifice pe care le poti face deci pentru a petrece intr-adevar cea mai frumoasa perioada din an? Acestea sunt doar cateva exemple sprijinite de literatura de specialitate:

1. De data aceasta e despre ceilalti
Asa cum am mentionat mai sus, ar fi bine sa folosesti timpul liber din vacanta pentru a fi aproape de ceilalti. Viziteaza-ti rudele, chiar daca poate ai vrea mai mult sa te uiti toata ziua la filme. Iesi cu prietenii vechi, pe care nu i-ai vazut de ani. Acum toata lumea e acasa si nu te costa nimic sa dai un telefon chiar daca tu ai initiat intalnirea si ultima data. Si desigur… intampina-i cu colinde!

2. Ia in serios decoratiunile de Craciun
Ce ne face sa ne simtim mai Christmassy decat aparent pateticele decoratii ? Pe langa faptul ca e un mod minunat de a-ti petrece timpul cu familia si a colabora pentru cele mai frumoase decoratiuni, ceea ce aduce un plus de intimitate si comuniune, un studiu sugereaza ca oamenii care sarbatoresc Craciunul au o stare de bine mai crescuta intr-o ambianta specifica sarbatorii decat cei care nu se afla intr-un astfel de decor. Se pare ca decoratiunile au insa un efect invers pentru cei ale caror religii nu includ sarbatorirea Craciunului. Un alt avantaj dat de acest studiu este faptul ca cei care isi decoreaza casa sunt perceputi ca fiind si mai sociabili si integrati in comunitate.

3. “Aprindeti simturile”
Tot simtul comun si indeosebi stiinta ne spun ca muzica si mirosurile specifice perioadei ne pot da o stare de bine semnificativ crescuta. Mama vrea sa asculte colinde? Ei bine asculta-le si tu. Cu o cana imbietoare de ceai fierbinte cu scortisoara. Conform acestui studiu tot muzica si parfumurile specifice din magazine interfereaza facandu-ne sa ne simtim bine si crescand probabilitatea de a le vizita. Aceasta nu inseamna insa sa tai un brad pentru a simti miros de brad…lumea moderna vine cu inlocuitori cat se poate de similari pentru aceasta: lumanari perfumate, odorizante de camera etc.

3. Daruieste, dar ai grija ce. Si cui.
Probabil stii deja ca exista numeroase studii care atesta ca atunci cand daruim devenim noi insine mai fericiti. Craciunul este despre a darui. O alta activitate frumoasa care te va face mai fericit si te va aduce mai aproape de familie este sa hotarati impreuna la ce obiecte puteti renunta, apoi sa le categorizati in functie de ce persoane ar putea sa le primeasca. O vizita generoasa la orfelinat sau la cateva familii nevoiase nu ii va face doar pe ei fericiti, ci si pe tine. In plus, te vei simti mult mai recunoscator pentru ce ai. Un alt sfat extras din acest studiu este sa nu daruiesti bani. Stiu ca e greu sa gasesti mereu cadoul potrivit, dar tocmai efortul depus va trimite mesajul potrivit: iti pasa intr-atat incat sa investesti timp pentru oameni dragi.

4. Lasa deoparte restrictiile ce tin de dieta
Craciunul e si despre prajituri, sarmalute, friptura. Faptul ca iti impui sa te abtii de la ele chiar daca ti le doresti va avea un efect invers de cele mai multe ori: vei dori sa le gusti si mai mult, iar asta iti va crea o stare de disconfort si te va distrage de la ce conteaza cu adevarat. In plus, este posibil sa apara efectul de binge eating, care se refera la mancatul unei cantitati foarte mare de mancare in urma unei perioade de abtinere, mai ales pentru cei care au trasaturi de impulsivitate. Nu esti chiar in apele tale? Cred ca e timpul sa desfaci ciocolata primita.

Sper ca la finalul acestui articol te simti mai motivat/a sa faci bradul si prajituri chiar si in lipsa ninsorii.

Craciun fericit tuturor!

« Older posts Newer posts »

© 2024 IACBC

Theme by Anders NorenUp ↑