Societatea de azi devine din ce in ce mai mult o presiune pe umerii tinerilor vizavi de reusitele lor.
Desi oportunitatea unei educatii reprezinta o sansa spre dezvoltarea personala si a omenirii, deseori procesul de invatare este vazut ca si o corvoada de catre elevi. Nu de putine ori elevii experimenteaza emotii negative in timp ce realizeaza o sarcina scolara, precum furie, frustrare sau anxietate. Atunci cand discutam de rezultatele scolare de cele mai multe ori facem greseala de a lua in calcul doar potentialul intelectual fara a tine cont de existenta unor factori, de asemenea personali, care au un rol important.
In literatura de specialitate exista deja o constientizare din ce in ce mai mare in ceea ce priveste rolul emotiilor asupra performantelor scolare. Se pare ca emotiile elevilor sprijina, sau nu, performanta academica, deoarece ele au un impact puternic asupra angajamentului in sarcina, a persistentei si asupra achizitionarii informationale. Nu este vorba doar despre frica intensa pe care copii o pot resimti inainte de o testare (anxietatea pentru testare), ci si despre emotii (precum furie si fustrare) in timp ce isi fac temele acasa sau cand rezolva sarcini in timpul orelor de curs.
Mai mult decat atat, coeficientul de inteligenta nu este singurul care conteaza pentru succesul scolar sau in viata, astfel ca valoarea procentuala atribuita IQ-ului nu este atat de mare precum ne-am fi inchipuit. El este responsabil doar de:
• 25% pentru succesul scolar (note obtinute)
• 25% – 30% pentru nivelul educational (numar de ani de scoala)
• 25% pentru statutul social
• 15% – 20% pentru nivelul veniturilor
• 25% – 29% pentru performanta la locul de munca.
Asadar, atunci cand dorim sa ne incurajam si sa ne sprijinim copii nu este de ajuns sa spunem „lasa ca data viitoare vei invata mai mult” sau „trebuie sa faci mai multe exercitii”. In acest mod, nu facem decat sa tinem cont doar de capacitatea intelectuala, fara sa luam in considerare si alte aspecte.
Alti factori importanti sunt: sustinerea parintilor, abilitati personale ale elevului, precum: motivatia, organizare si planificare, strategii de invatare, aspecte emotionale.
In acest articol ne vom focaliza pe ultimul factor, anume: importanta emotiilor si a reglarii emotionale in atingerea performantelor scolare.
De ce emotiile si reglarea lor?
Se intampla deseori ca abilitatiile de invatare ale copilului dumneavoastra sa nu aiba nici o problema, insa sa-l vedeti ca se infurie usor atunci cand greseste sau cand nu intelege o cerinta. Ba mai mult, obtine calificative slabe cu toate ca stiti ca a depus efort si a invatat.
Atunci cand elevii traiesc emotii negative in timpul realizarii unei sarcini scolare, ei pot adopta mai multe strategii de a-i face fata acesteia. Iar, ca urmare a acestor strategii, pot denota un deficit in a-si controla eficient emotiile.
Ce inseamna ca elevul tau sa-si regleze emotiile?
Conform lui James Gross, un nume renumit in investigarea rolului emotiilor, reglarea lor reprezinta un proces prin care persoanele incearca sa isi modifice intensitatea emotiei pe care o traieste sau a modului in care isi exprimara emotia, ori sa isi schimbe emotia pe care o traieste.
Cum sa iti ajuti copilul?
Deoarece atat copii, cat si adultii reactioneaza si adopta in timp anumite metode de a face fata emotiilor, este importanta invatarea unor strategii sanatoase si eficiente de gestionare a acestor emotii inca de timpuriu.
In primul rand, este esential sa discutam cu copilul despre timpul petrecut la scoala, depasind simpla intrebare “Cum a fost azi la scoala?”, si incercand mai degraba, sa identificam emotii din timpul disciplinelor, de exemplu: „Cum te-ai simtit cand ai mers la tabla si rezolvat exercitiul?”, „Ce ai facut atunci cand te-ai simtit asa?”, si apoi sa dezbatem diverse alternative care par mai mult sau mai putin plauzibile.
In acest fel, copilul invata ca poate sa infrunte situatiile scolare inconfortabile si sa nu le evite (de exemplu nu rezolva a treia cerinta a problemei deoarece stie ca deseori acolo intampina dificultati, sau renunta sa-si faca tema pentru a evita sentimentele de frustrare).
Mai mult de atat, putem discuta cu el cum ar putea modifica acele situatii “fierbinti” in asa fel incat sa nu mai apara acea emotie negativa. Spre exemplu: daca stim ca elevul nostru se enerveaza atunci cand greseste exercitiul deoarece isi mazgaleste caietul, il putem indruma in a modifica aceasta situatie scriind in prima faza cu un creion sau pe o ciorna.
Cu cat ne uitam la o pata de pe rochia noastra cu atat ni se pare mai mare si mai evidenta!
De cate ori trecem prin astfel de situatii. La fel si un proaspat invatacel care cu cat se uita la linia stramba a literei „t”, cu atat o va vedea mai imperfecta, neglijand celelalte litere facute cu adevarata pricepere. In aceste situatii creste sansa de a aparea emotii negative. Este important ca sa le oferim imaginea de ansamblu.
In al doilea rand, sa-i invatam sa vada sarcinile scolare ca pe o noua aventura, iar necunoscutele reprezentand adevarata provocare, chiar si atunci cand nu reuseste din prima. De cele mai multe ori noi insine transformam lucrurile in obstacole prin simplul mod de a le interpreta. Astfel, daca elevul evalueaza dictarea ca fiind ceva ce-l depaseste, nu ii va face placere acest exercitiu si cel mai probabil va simti emotii negative. Se pare ca modul in care privesc copii sarcina le poate facilita intelegerea textelor citite.
In al treilea rand, emotiile pe care le traim la un moment dat, s-ar putea sa nu fie acceptate intr-un anumit context, determinandu-ne sa le inhibam inauntrul nostru si sa simulam emotii diferite. La fel de vital este si asigurarea copilului ca este normal ca uneori sa ne simtim furiosi sau speriati, fara sa incercam sa-i minimalizam sentimentele. Le putem oferi exemple din viata noastra de adult, atunci cand si noi suntem furiosi pe o anumita sarcina sau anxiosi cand trebuie sa prezentam anumite rapoarte superiorilor. Le putem explica copiilor ca in momentul in care se simt furiosi, cu cat incerca sa se prefaca si sa se ascunda cu atat mai mult acest efort il va costa in performantele de memorie, precum teste de reproducere. In aceste situatii ne putem indruma copiii sa isi recunoasca emotia “da, intr-adevar sunt nervos”, sa faca o pauza sa se gandeasca “la ce ma ajuta?” si sa se centreze pe ceea ce pot controla.
Nu uita! Nu doar IQ-ul face diferenta!
Surse:
– Gross, J. J. (2002). Emotion regulation: Affective, cognitive, and social consequences. Psychophysiology, 39(3), 281-291.
– Gross, J. J., & Thompson, R. A. (2007). Emotion regulation: Conceptual foundations.
– Gumora, G., & Arsenio, W. F. (2002). Emotionality, emotion regulation, and school performance in middle school children. Journal of school psychology, 40(5), 395-413.
– Neisser, U., Boodoo, G., Bouchard Jr, T. J., Boykin, A. W., Brody, N., Ceci, S. J., … & Urbina, S. (1996). Intelligence: knowns and unknowns. American psychologist, 51(2), 77.
– Strain, A. C., & D‘Mello, S. K. (2011, January). Emotion regulation during learning. In Artificial Intelligence in Education (pp. 566-568). Springer Berlin Heidelberg.
Leave a Reply