In ziua de azi, societatea abunda in optiuni atunci cand vine vorba despre anumite servicii. Asemanator cu momentul in care ne achizitionam un nou produs, cand il analizam sa aiba un raport calitate-pret cat mai eficient, la fel de important este sa observam critic si atunci cand ne dorim servicii de coaching. Pentru asta e important sa apelati la un coach format de o scoala de coaching si acreditat de o asociatie profesionala. Este o minima garantie ca aceea persoana stie ce face.
Mai mult, exista diferente intre coachi si prin abordarile teoretice ale coachingului practicat, precum: stiinte sociale si comportamentale, terapie cognitiva si comportamentala, educarea adultului etc., fiecare dintre acestea cuprinzand teorii si practici specifice. Pe scurt, printre acestea se enumera:
1. Perspectiva umanista. Din aceasta perspectiva coaching-ul pune accent pe tendinta innascuta a persoanei de a se auto-actualiza si cauta sa stimuleze acel potential innascut al acesteia. Relatia dintre coach si client este extrem de importanta, ea in sine fiind un ingredient principal pentru dezvoltare.
2. Perspectiva comportamentala. Aceasta perspectiva recunoaste complexitatea atat a fiintei umane, cat si a mediului acesteia, dar care, totusi, se concentreaza pe facilitarea schimbarilor practice. Aceasta abordare este focalizata pe actiune, in masura in care priveste spre viitor, incercand sa creeze schimbare si sa o incorporeze in contexte reale de viata. Totdata, inclina spre dezvoltare personala, subliniind nevoia clientului de a invata și pune in mai mica masura accent pe relatia dintre coach si client.
3. Perspectiva cognitiva. Principiul coaching-ului cognitiv este ideea conform careia emotiile si sentimentele noastre sunt produse de gandurile pe care le avem (perceptii, interpretari, atitudini si credinte). Functia coach-ului este de a asista clientii in depasirea perceptiilor, gandurilor si interpretarilor distorsionate si dezadaptative.
4. Perspectiva dezvoltarii adultilor. Aceasta abordare se bazeaza pe teorii constructiv-developmentale, anume: pe masura in care oamenii se dezvolta, ei devin din ce in ce mai constienti si deschisi catre o intelegere matura a autoritatii si a responsabilitatii si au o capacitate mai ridicata in ceea ce priveste toleranta la ambiguitate. Astfel, coaching-ul se bazeaza pe ideea existentei a patru stadii principale de dezvoltare, iar sarcina coach-ului este de a se concentra pe fiecare problema legata de un stagiu de dezvoltare.
5. Perspectiva psihanalitica. Aceasta abordare isi focalizeaza atentia asupra atasamentului inconstient si investitiilor emotionale ale clientului vizavi de organizatie sau subordordonatii sai, iar coach-ul il ajuta sa constientizeze mai clar modul in care aceasta lume interiora afecteaza organizatia si membrii sai.
6. Programare neuro-lingvistiva (NLP). Aceasta abordare se bazeaza pe cei trei termeni. Termenul de “neuro” se refera la modul in care oamenii experentiaza lumea prin intermediul simturilor si traduc aceste experiente senzoriale in procese ale gandirii (atat constiente, cat si inconstiente) care in schimb activeaza sistemul neurologic. Termenul de “lingivistic” se refera la modalitatea in care utilizam limbajul pentru a realiza un sens al lumii, de a captura si concepualiza experienta, apoi de a o comunica celorlalti. Termenul de “programare” se refera la modul in care oamenii isi reprezinta (codeaza) mental experienta lor si adopta in mod regular tipare de raspuns.
Bineinteles, exista si teorii care au fost integrate in domeniul coaching-ului, cum ar fi: modele din psihologia pozitiva si invatarea adulta.
Coaching-ul validat stiintific (Evidence-Based Coaching)
De ce este important acest aspect al coaching-ului?
Deoarece o abordare sustinuta empiric in coaching poate face diferenta dintre coaching-ul fraudulos care are tendinta de a fi adaptat din dezvoltarea personala si programe motivationale si coaching-ul profesionist, care se bazeaza pe cercetari si teorii solide.
La fel ca si in domeniul medical, termenul de “validat stiintific” inseamna mai mult decat simple date care sustin ca o anumita interventie este eficienta sau ca este capabila sa intoarca investitia. Acesta se refera la o utilizare inteligenta si constienta a celor mai bune cunostinte curente atunci cand vine vorba despre serviciile de coaching catre clienti. Prin cele mai bune cunostinte curente se intelege ca acel coach detine informatii la zi, din cercetari, teorii si practici valide.
Astfel, Coaching-ul a devenit un domeniu cu metodologii interdisciplinare, fiecare avand puncte forte si calitati, insa, avand in vedere ca in societatea de azi schimbarea este constanta, cea mai eficienta modalitate de a crea si sustine acest lucru este cautarea a ceva mai bun.
Surse bibliografice:
Ives, Y. (2008). What is ‘coaching’? An exploration of conflicting paradigms.International Journal of Evidence Based Coaching and Mentoring, 6(2), 100-113.
Linder-Pelz, S., & Hall, L. M. (2007). The theoretical roots of NLP-based coaching. The Coaching Psychologist, 3(1), 12-17.
Grant, A., & Kemp, T. (2005). Evidence-based coaching. M. J. Cavanagh (Ed.). Australian Academic Press.
Stober, D. R., & Grant, A. M. (Eds.). (2010). Evidence based coaching handbook: Putting best practices to work for your clients. John Wiley & Sons.
Leave a Reply