IACBC

International Association of Cognitive Behavioral Coaching

Month: June 2016

Stresul in organizatii: o problema a angajatului sau a angajatorului?

 

imagine 3 iunie

Traim intr-un secol in care viteza, competitivitatea economica, globalizarea duc la instabilitate si nesiguranta atat in organizatii, cat si la nivelul angajatului. Popescu al vremurilor noastre lucreaza sub presiune permanenta pentru a corespunde standardelor impuse de locul de munca. Acesta petrece aproximativ 100,000 de ore din viata lui muncind. Conform studiilor, 40% din absentele lui Popescu la munca se datoreaza stresului. Implicatiile absentelor lui Popescu sunt enorme: bani consumati pentru asigurarea medicala, scaderea productivitatii, gestionarea ineficienta a timpului, cresterea ratei conflictelor, a accidentelor de munca si a deciziilor irationale in organizatie.

Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate la Locul de Munca a identificat ca in Romania, procentul persoanelor afectate de un nivel de stres ridicat la locul de munca, este de 51%. Rutina cotidiana presupune un ritm alert, cautam mereu un echilibru intre viata de familie si viata sociala, traim intr-o societate ale carei valori par sa se fi schimbat in ultimele decade.

Articolul de fata evidentiaza aspecte precum: ce reprezinta stresul la locul de munca si cum putem sa il intelegem din perspectiva cognitiv- comportamentala.

I. Ce reprezinta stresul?

Stresul este un concept ce poate fi descris de mai multe modele. Conceptualizarea pe care o propunem se bazeaza pe modelul cognitiv al lui Beck (1960). Acesta afirma ca modul in care noi interpretam sau evaluam un eveniment din mediu, determina reactia noastra emotionala si comportamentala fata de el. Un individ aflat sub presiune, va procesa informatiile intr-o maniera distorsionata (eronata sau irationala), lucru ce va genera distres emotional si comportamente dezadaptative. In cazul nostru, personajul Popescu are de terminat un proiect important (eveniment din mediu). El se gandeste constant ca “Trebuie in mod obligatoriu sa termin proiectul perfect”, “Nu sunt in stare sa-l finalizez”, “Sigur din cauza acestui proiect o sa imi pierd locul de munca” (ganduri irationale). Repercusiunile unui mod de gandire ca acesta sunt evidente atat la nivel emotional cat si comportamental. Popescu se va simti tensionat, anxios si nervos (emotii disfunctionale) si de asemenea, va lipsi de la munca, pretinzand ca este bolnav (comportament dezadaptativ). Cati dintre noi nu se regasesc in situatia lui Popescu, uneori?

II. Rolul angajatorului si al angajatului in managementul stresului

Principalii factori din mediu (externi, care de cele mai multe ori tin de organizatie) ce favorizeaza stresul la locul de munca, in Romania sunt urmatorii:

1.Numarul de ore si volumul de munca (58%)
2.Nesiguranta slujbei si reorganizarea acesteia (47%)
3.Lipsa de claritate in sarcina si rol, lipsa autonomiei asupra pozitiei (28%)
4.Intimidare si hartuire la munca (26%)
5.Lipsa de sprijin din partea colegilor (18%)
6.Libertatea de a gestiona propriul program (13%)

Cox si colaboratorii (2000) au identificat doua caracteristici ale locului de munca ce influenteaza starea angajatului:

  • continutul sarcinii de facut: mediu de lucru sigur; ergonomic; sa permita munca efectiva;
  • contextul sarcinii de facut: persoana sa cunoasca ideologia, regulile organizatiei si sa-si cunoasca rolul in organizatie.

Identificarea cauzelor stresului este primul pas catre imbunatatirea situatiei, iar acestea se pot cauta in: conditiile de munca, volumul de munca, termene limita nerealiste, ambiguitatea rolului angajatului, responsabilitatea pentru oameni, securitatea pozitiei, promovarea, relatiile cu superiorii, subordonatii si colegii de munca, dificultati in delegarea responsabilitatii, participarea angajatilor in luarea deciziilor, politici restrictive ale organizatiei, etc. Aici intervine rolul angajatorului, care se va preocupa de asigurarea unui mediu de munca optim pentru angajatii sai si va reduce/diminua, pe cat posibil, factorii de stres din mediul organizational.

De asemenea, exista factori interni, personali, cum sunt factorii genetici, care au un rol important in aparitia stresului. Studiile pe gemenii identici (monozigoti –au aceleasi gene) au identificat similaritati ale nivelului de cortizol (hormonul ce se eliberaza in conditii de stres) in comparatie cu gemenii dizigoti (doar 50% din gene identice), in conditii de stres.

La fel de importante sunt si tiparele de gandire pe care noi oamenii le avem. In acest sens, locusul de control este un factor important. Adica, Popescu va considera ca seful e de vina pentru orice suparare a sa, ca nimic nu e in controlul lui, daca va fi caracterizat de un locus de control extern. Pe cand in cazul unui „locus de control intern”, Popescu stie sa isi asume greselile si de asemenea stie ca nu doar sefii si mediul sunt de vina, situatie in care riscul de aparitie a stresului scade.

Efectele stresului au repercusiuni asupra starii de bine generala a individului, dar si asupra sanatatii sale, calitatii vietii, gradului de atingere a obiectivelor, increderii de sine si a stimei proprii, dezvoltarii sale personale si profesionale.

IV. Concluzie

Prevenirea si gestionarea eficienta a stresului la locul de munca depinde de o cultura organizationala bazata pe integritate si onestitate, insa este foarte important si modul in care noi privim orice provocare la locul de munca. Gandurile, interpretarile sau evaluarile noastre pot influenta atat starea noastra cat si comportamentul nostru in raport cu sarcina pe care o avem de indeplinit.

De aceea te provocam sa iti urmaresti cu atentie gandurile la locul munca, incepand de acum, astfel incat sa observi cum te influenteaza acestea atunci cand ai o sarcina de indeplinit.

Bibliografie:

1.Bamber, M. (2006) CBT for occupational stressin health professioals, Routlege, London and New York
2.Brate, A.(2014) Diagnosing occupational stress in Romanian organisations, Procedia – Social and Behavioral Sciences, 559 – 564
3.https://osha.europa.eu/ro/emerging-risks
4.Michie, S. (2002) Causes and Management of Stres at Work,Occup Environ Med; 59:67-72, London, UK
5.Murphy, R., L. (1996) Stress Management in Work Settings: A Critical Review of the Health Effects, Ohio
6.Bunce, D., West, M. (1996) Stress Management and Innovation Interventions at Work, Human Relations, London
7.Ouellet-Morin,I. (2011) How twin studies can help us better understand stress in humans, Mammothmagazine,

Impactul stresului asupra sanatatii -implicatii si tehnici de interventie

poza sapt 2.jpg

Stresul reprezinta reactia organismului uman la situatii percepute ca amenintatoare si fata de care, persoana considera ca nu detine strategii de rezolvare. Relatia dintre stres si sanatate este bine documentata in literatura de specialitate. O multitudine de studii indica efectele adverse ale acestuia in raport cu sanatatea fizica si mentala.

Cum este influentata sanatatea de catre stres?

In cea mai mare parte reactia organismului la stresori este una benefica, adaptativa, deoarece mobilizeaza resursele organismului spre a face fata situatiilor aversive. Medierea dintre evenimentul extern si reactia fiziologica se face prin intermediul sistemului cognitiv si prin hormoni de stres, precum cortizolul. Cand mintea noastra percepe pericol din exterior, nivelul de glucocorticoizi si catecolamine creste in organism. Acest lucru determina cresterea ritmului cardiac, a tensiunii musculare, activarea organismului si un consum mare de energie. Cand pericolul perceput dispare, nivelul acestor hormoni se reduce, iar organismul revine la starea initiala de functionare.

Problemele apar cand stresorii din mediu produc activare constanta sau intermitenta, asa incat nivelul de cortizol si catecolamine ramane ridicat in organism. Un mecanism al influentei stresului asupra sanatatii este acela ca nivelul ridicat de astfel de hormoni duce la epuizarea resurselor organismului si la cresterea apetitului alimentar, iar in plus forteaza organismul sa produca insulina. Combinatia de glucocorticoizi si insulina este una periculoasa deoarece promoveaza depunerea grasimilor si de placi arterosclerotice pe artere. De asemenea, presiunea arteriala crescuta datorata nivelului ridicat de cortizol promoveaza depunerea placii arterosclerotice. Aceste depuneri duc in timp la o serie de probleme medicale serioase ca de exemplu: scaderea sistemului imunitar, obezitate, hipertensiune arteriala, arteroscleroza, atac vascular cerebral.

O alta consecinta pe care o are stresul asupra sanatatii, de aceasta data a celei mentale, o reprezinta alterarea relatiilor sociale care poate predispune persoana la tulburari de depresie sau anxietate. In anumite cazuri, pentru a controla nivelul de stres se recurge la abuz de substante ce are apoi un puternic impact asupra sanatatii fizice.

Cum devenim stresati?

Cu toate ca exista si factori fiziologici individuali de care depinde reactia organismului la stres, sensibilitatea glandei corticosuprarenale ca de exemplu, acestia nu sunt singurii determinanti. Factorii psihologici de procesare si evaluare a stimulilor externi sunt la fel de importanti in aparitia acestui fenomen, acestia intervenind in perceperea excesiva a pericolului si evaluarea situatiilor ca fiind amenintatoare sau lipsite de control. In general, noi oamenii, consideram o situatie ca fiind stresanta in masura in care credem ca situatia este relevanta pentru scopurile noastre, incongruenta cu ceea ce ne dorim si credem ca nu dispunem de resurse necesare pentru a-i face fata. Astfel, evaluarea unei situatii ca fiind incontrolabila si impredictibila ne determina reactia fiziologica de stres precum si stari de furie, anxietate, depresie. Situatiile evaluate in acest fel pot fi de la cele cotidiene, situatii majore de viata, pana la traume. O serie de studii indica un impact mai mare al stresului rezultat din tracasarile cotidiene decat stresul rezultat din evenimente majore de viata. Lipsa banilor, ingrijorari legate de greutate, conflicte cu cei apropiati, prea multe sarcini la serviciu sau probleme medicale ale membrilor din familie sunt doar cateva exemple de astfel de tracasari constante care, zi de zi, duc la acumularea unui nivel ridicat si persistent de stres.

Ce putem face?

Avand in vedere caracteristicile stresului descrise mai sus, cateva dintre practicile cognitiv-comportamentale ar putea viza, in primul rand, modalitati de modificare a factorilor interni (nivelul cognitiv) in ceea ce priveste evaluarea stimulului amenintator din mediu. Spre exemplu, conform lui Palmer si Gyllensten (2005), strategiile centrate pe reducerea stresului se adreseaza identificarii acelor elemente percepute de persoana ca fiind stresante, gasirea unor moduri diferite de raportare la acele elemente, iar mai apoi, aplicarea in mod repetat a acelor moduri de raportare la situatiile de zi cu zi. Acestea sunt insotite de monitorizarea schimbarilor pe care acele strategii le produc. In al doilea rand, vizam modificarea factorului extern, a stresorilor (prin rezolvare de probleme, in conditiile in care acest lucru este posibil) sau acceptarea si gasirea de alternative. O interventie utila trebuie sa aiba in vedere cauzele, fie ele de natura externa (mediul in care persoana isi desfasoara activitatea), fie interna (gandurile disfunctionale sau convingerile pe care persoana le are despre realitatea inconjuratoare). In al treilea rand, abordam activarea fiziologica ridicata prin tehnici de reducere a acestei activari. Utilizam tehnicile de relaxare cum ar fi: tehnici de respiratie, training autogen sau relaxare progresiva Jacobson.

Stephen Palmer (2005) afirma ca „o abordare a coaching-ului bazata pe principiile cognitiv-comportamentale care sunt, de obicei, orientate spre rezolvarea de probleme, poate reduce stresul si, astfel, sa contribuie la atingerea scopului dorit’’. Impactul este cu atat mai mare cu cat acest scop include si componenta de sanatate.

Bibliografie:

Grant, A. M., & Cavanagh, M. J. (2007). Evidence-based coaching: Flourishing or languishing?. Australian Psychologist, 42(4), 239-254.
Gyllensten, K., & Palmer, S. (2005). Can coaching reduce workplace stress.The Coaching Psychologist, 1(1), 15-17.
Kanner, A. D., Coyne, J. C., Schaefer, C., & Lazarus, R. S. (1981). Comparison of two modes of stress measurement: Daily hassles and uplifts versus major life events. Journal of behavioral medicine, 4(1), 1-39.
Lazarus, R. S. (1993). Coping theory and research: past, present, and future. Psychosomatic medicine, 55(3), 234-247.
McEwen, B. S. (2000). Allostasis and allostatic load: implications for neuropsychopharmacology. Neuropsychopharmacology, 22(2), 108-124.
Ursin, H., & Eriksen, H. R. (2004). The cognitive activation theory of stress. Psychoneuroendocrinology, 29(5), 567-592.

Rolul Coaching-ului Cognitiv-Comportamental in Perfectionismul Disfunctional

dart images 5

Indiferent de ce aspect al vietii noastre vorbim, dorim sa fim cei mai buni in ceea ce facem. Cu totii vrem sa atingem acele standarde si obiective care ne fac sa ne simtim puternici, superiori si impliniti. Cu alte cuvinte, asa cum se evidentiaza si in literatura de specialitate, lupta pentru perfectiune este un fenomen normal pentru cele mai multe persoane, iar nevoia de a trai este legata de aceasta stradanie. Silverman (1993, pp.58-59) sustine ca perfectionismul este un stimulent de baza pentru a atinge excelenta: „fara perfectionism, nu ar fi campioni olimpici, capodopere artistice, cercetari stiintifice importante si lideri morali”.

Insa, problema perfectionismului apare atunci cand la baza nevoii de a excela sta frica de a nu gresi sau de a nu fi perfect. In acest context, teama de a nu gresi devine principalul impuls, iar rezultatele sunt afectate negativ. Fiecare misiune nu este dusa la bun sfarsit datorita atentiei crescute la detaliile minore, nerelevante.

Daca ar fi sa definim perfectionismul, acesta a fost conceptualizat de cercetarile in domeniu atat ca o trasatura de personalitate, cat si ca un mod de a gandi si reactiona cu privire la anumite comportamente.

Exista doua elemente esentiale care caracterizeaza perfectionismul: setarea unor standarde inalte si tendinta excesiva de a critica propriul comportament. Persoanele care sunt perfectioniste isi impun standarde foarte inalte, insa, de cele mai multe ori, acestea nu sunt realiste, iar acest lucru duce la critica si ruminatie atunci cand rezultatele nu sunt conform standardelor stabilite initial. Persoanele cu un nivel crescut de perfectionism sunt nemultumite de activitatile lor sau activitatea celorlalti si, prin urmare, colaborarea cu acestea devine mai dificila.

Este coaching-ul cognitiv-comportamental o solutie pentru perfectionism?

O serie de studii au aratat ca abordarea cognitiv-comportamentala are un impact pozitiv asupra reducerii perfectionismului si a comportamentelor relationate cu acesta. Studiile au aratat ca modul de gandire rigid existent in situatia perfectionismului se dezvolta inca din perioada copilariei, iar persoana nu este intotdeauna constienta de prezenta acestor ganduri. Astfel, o abordare care evidentiaza si flexibilizeaza aceste tipuri de ganduri devine esentiala.

Teoria care sta la baza abordarii cognitiv-comportamentale sustine faptul ca principalii factori care influenteaza modul in care ne comportam si reactionam la evenimentele din jur sunt gandurile noastre. Tinand cont de asumptiile acestei abordari, procesul de coaching cognitiv comportamental este unul personalizat, se dezvolta pe nevoile persoanei, iar uneori presupune si identificarea si flexibilizarea tiparelor extrem de rigide in gandire. Evidentierea legaturii intre gandurile pe care le avem si modul in care ne simtim si comportam devine importanta in acest proces.

De pilda, daca este nevoie sa se ia o decizie importanta cu privire la viitorul unui departament intr-o companie, o persoana perfectionista cel mai probabil va gandi astfel: „Daca iau o decizie nepotrivita toata lumea va crede ca sunt un lider inutil care nu ar trebui sa ocupe aceasta pozitie” si va amana luarea deciziei argumentand ca „Sunt ocupat acum cu un alt proiect care este foarte important si trebuie sa-mi dedic timpul acestuia”. In aceasta situatie coach-ul ar trebui sa sublinieze faptul ca este normal sa ne dorim sa luam o decizie corecta, insa comportamentele de procrastinare nu ne ajuta. Ulterior, se va face legatura intre faptul ca amanarea implicarii in luarea deciziei poate sa aiba la baza teama fata de modul in care ceilalti vor evalua decizia noastra. Insa, trebuie punctat ca atunci cand ceilalti nu sunt de acord cu planul propus de noi, asta nu ne face o persoana inutila sau incompetenta.

Se va aborda si aspectul procrastinarii si se va incuraja persoana sa isi realizeze o agenda de lucru, sa obtina cat mai multe informatii inaintea oricarei decizii, precum si sa ia in considerare opiniile tuturor celor implicati in proiect.

In concluzie, flexibilizarea acestor credinte care stau la baza perfectionismului poate duce la cresterea starii de bine si la performante mai bune, deoarece chiar si in populatia non-clinica aceste tipuri de ganduri cauzeaza reactii emotionale negative, afectand calitatea vietii. Astfel, o abordare care incurajeaza schimbarea si flexibilizarea acestui stil de gandire, intr-o maniera rationala, este esentiala in „lupta cu perfectionismul nesanatos”.

Bibliografie:

Besharat MA, Nadali H, Zebardast A, Salehi M (2008). Perfectionism and styles to overcome it. Iranian Psycho. J., 5(17): 8.

Ellam-Dyson, V., & Palmer, S. (2010). Rational coaching with perfectionistic leaders to overcome avoidance of leadership responsibilities. The coaching psychologist, 6(2), 6-7.

Kearns, H., Forbes, A., & Gardiner, M. (2007). A cognitive behavioural coaching intervention for the treatment of perfectionism and self-handicapping in a nonclinical population. Behaviour Change, 24(3), 157.

Melrose, S. (2011). Perfectionism and depression: vulnerabilities nurses need to understand. Nursing research and practice, 2011.

Silverman, L. K. (1993). Counseling the gifted and talented. Love Publishing Co., 1777 South Bellaire St., Denver, CO 80222.

© 2018 IACBC

Theme by Anders NorenUp ↑