articol 4

Viata cotidiana este saturata in situatii generatoare de stres. Indiferent de factorul de stres, organismul uman se pregateste automat sa faca fata situatiilor de urgenta prin initierea reactiei de lupta-sau fugi, care presupune mobilizarea corpului pentru a actiona in directia confruntarii pericolului sau in directia evitarii lui. In situatii de pericol, se elibereaza hormoni de stres care trimit impulsuri catre sistemul nervos simpatic, care este reponsabil de mentinerea organismului intr-o stare de activare. In urma acestei activari au loc o serie de modificari fiziologice precum cresterea ritmului cardiac si a presiunii sangvine, incordarea muschilor, respiratia accelerata, tensiune arteriala marita.

Astfel de reactii fiziologice nu apar doar atunci cand suntem in pericol, ci si cand ne confruntam cu stresori de tipul tracasarilor cotidiene. Avand in vedere ca in mediu exista nenumarati factori de stres, reactia de lupta-sau-fugi este frecvent activata, ceea ce favorizeaza instalarea stresului cronic, care se asociaza cu diverse tulburari si probleme relationate cu stresul, precum bolile coronariene, ulcerul, probleme la nivelul sistemului imunitar. Din aceste motive, este necesara practicarea unor tehnici de reducere a reactivitatii fiziologice si emotionale la stres, iar tehnicile de relaxare servesc cel mai bine acestui scop.

Ce este relaxarea?

Relaxarea este poate cea mai veche si populara forma de management a stresului. Herbert Benson a introdus notiunea de „raspuns de relaxare”, care se defineste ca fiind o reducere generalizata a arousalului neurofiziologic, care determina modificari in raspunsurile fiziologice si emotionale la stres. Altfel spus, raspunsul de relaxare este opusul reactiei de lupta-sau-fugi si se asociaza cu activarea sistemul nervos parasimpatic. In termeni subiectivi, raspunsul de relaxare este perceput ca fiind o stare de calm, liniste si pace interioara, in care mintea este eliberata de ingrijorari si ganduri negative.

Cum obtinem raspunsul de relaxare?

Benson afirma ca nu exista o metoda universala de a obtine raspunsul de relaxare. Exista numeroase tehnici prin care se poate ajunge la o stare de relaxare profunda, mijloacele depinzand de preferintele individuale. Printre cele mai vechi forme de relaxare se numara tehnicile de meditatie, care sunt vechi de sute de ani si care se practica si in ziua de astazi. Din tehnicile contemporane fac parte relaxarea musculara progresiva, trainingul autogen, imageria dirijata, hipnoza, biofeedback, toate avand ca scop o focalizare repetitiva a atentiei si o detensionare generalizata a corpului.

Influenta relaxarii asupra sanatatii

Practicarea tehnicilor de relaxare imbunatateste starea de sanatate prin:
● scaderea ritmului cardiac
● scaderea presiunii sangvine
● scaderea ratei respiratiei
● reducerea tensiunii musculare si a durerilor cronice
● reducerea activitatii hormonilor de stres

Cercetarile demonstreaza faptul ca practicarea regulata a raspunsului de relaxare are un efect benefic asupra majoritatii problemelor cauzate sau exacerbate de stresul cronic – de la hipertensiune, insomnie, ulcer, probleme gastrointestinale, fibromialgie, la tulburari de anxietate si depresie. Tehnicile de relaxare au o aplicabilitate atat de larga datorita faptului ca actioneaza nu doar la nivel fiziologic, prin modificarea reactivitatii fiziologice la stres, ci si la nivel cognitiv, prin refocalizarea atentiei de la probleme si ingrijorari.

De multe ori insa, tehnicile de relaxare vizeaza ambele nivele. De exemplu, relaxarea musculara progresiva, ce consta in contractarea si relaxarea grupelor musculare din corp intr-un mod sistematic, se combina adesea cu imageria dirijata, care presupune focalizarea atentiei asupra unor imagini placute.

Viata impune atat de multe solicitari si responsabilitati, incat de multe ori relaxarea nu este pe lista prioritatilor. Totusi, data fiind prevalenta stresorilor si impactul acestora asupra sanatatii psihice si fizice, relaxarea ar trebui sa faca parte din arsenalul de tehnici de management al stresului. Fie ca este vorba de activitati care ne relaxeaza sau tehnici de relaxare specifice, este necesar sa includem relaxarea in rutina zilnica.

Bibliografie:
1. Atkinson, R. L., & Hilgard, E. R. (2002). Introducere in psihologie. Bucuresti: Editura Tehnica.
2. Benson, H. (2000). The Relaxation Response. HarperTorch; Reissue edition.
3. Gruzelier, J. H. (2002). A Review of the impact of hypnosis, relaxation, guided imagery and individual differences on aspects of immunity and health. Stress, 5(2), 147–163.
4. Smith, J. C. (2007). The New Psychology of Relaxation and Renewal. Biofeedback, 35(3), 85-89.
5. Vickers, A., & Zollman, C., & Payne, D. K. (2001). Hypnosis and relaxation therapies. Western Journal of Medicine, 175(4), 269–272.