IACBC

International Association of Cognitive Behavioral Coaching

Category: Life Coaching (page 1 of 2)

Cum ne alegem partenerul de viata?

15424635_1362810640447633_151467264_n

Procesul de luare a deciziilor este definit in literatura de specialitate ca fiind procesul de selectie a unei optiuni din mai multe alternative disponibile la un momentul dat.

Pornind de la aceasta definitie, decizia de a alege un partener de viata, luata in mod rational, ar trebui sa fie un proces de excludere a tuturor alternativelor posibile si pastrarea uneia singure.

De exemplu, in cazul in care cautam un partener cu varsta intre 25 si 30 de ani, intr-un oras cu o populatie de 100.000 de locuitori, populatie ce are circa 25% persoane de acea varsta, rezulta un numar de 25.000 persoane din care 12.500 sunt de un anumit gen. Daca, o treime din acestia ar fi disponibili, numarul alternativelor care trebuie analizate amanuntit, ar fi de 4.167 posibili parteneri. Ar trebui sa ne intalnim cu toti acesti 4.167 potentiali parteneri, pentru a alege dintre ei o singura persoana, cu scorurile cele mai mari la criterile dorite, care ar fi considerata drept decizia finala. Ar fi important ca acea persoana sa impartaseasca de asemenea dorinta de a ne alege pe noi. Intrebarea este, cat de plauzibil ar fi un astfel de proces? 

La o prima vedere acest algoritm prestabilit de luare a unei decizii pare simplu, logic, dar este pusa la indoiala fezabilitatea sa privind timpul necesar si costurile implicate. In realitate, oamenii iau decizii in cu totul alt mod. Natura ne-a inzestrat cu o serie de mecanisme implicite, rapide si fara consum mare de resurse pentru a lua decizii. Insa aceste mecanisme nu sunt tocmai exacte si cu toate ca daca in decizii marunte legate de viata de zi cu zi, aceste mecanisme sunt utile, pentru deciziile importante de viata, ca de exemplu alegerea partenerului cu care sa intemeiem o familie, aceste strategii naturale ar trebui sa se impleteasca cu cele rationale.
In continuare vor fi prezentate cele mai importante astfel de mecanisme:

1. Principalul factor in alegerea partenerului il joaca potrivirea materialului genetic dintre parteneri, astfel incat copiii ce rezulta in cuplu sa fie sanatosi. Ne intrebam adesea, ce anume ne declanseaza la vederea unei persoane de sex opus fluturi in stomac, atractie fizica, acea senzatie subiectiva de aer electrizant si chimie? O serie de studii sustin ca acest fenomen este de fapt indiciul pe care il primim din partea organismului nostru, ca persoana are genele potrivite pentru noi. Acest aspect este potentat de similaritatea dintre parteneri. Autori din domeniul psihobiologiei sexualitatii au observat ca de cele mai multe ori, partenerii seamana intre ei atat din punct de vedere al statutului social, trasaturilor de personalitate, cat si din punct de vedere fizic, al infatisarii. Similaritatea ne atrage si reprezinta un semn ca genele noastre se potrivesc, fara a fi inrudite.

2. Un alt factor important il reprezinta istoricul personal al fiecaruia. Informatiile pe care le-am invatat despre noi si despre ceilalti ne ghideaza alegerea partenerului. Inca de mici copii ne formam imaginea stereotipica despre cuplu, vazand modul de interactiune al parintilor nostri. Acestia reprezinta un model de cuplu si de parteneri care de cele mai multe ori functioneaza. Este mult mai probabil sa selectam ulterior parteneri care seamana cu parintii nostrii mai ales daca am fost in relatii bune cu acestia. Acest lucru ne ofera o oarecare siguranta, familiaritate si sustine ideea de cuplu din mintea noastra. Chiar daca parintii au avut o relatie de cuplu defectoasa, preferam uneori, sa mergem pe cai batatorite si cunoscute deja, in loc sa cautam si sa experimentam necunoscutul. Aceasta rigiditate in a experimenta nu este intotdeauna utila deoarece ne impiedica sa invatam lucruri noi despre ceilalti si despre propria persoana. In plus, tot datorita acestui fapt, se intampla ca unele persoane sa ramana captive intr-un tipar de atractie fata de parteneri nocivi pentru ei.

3. Un al treilea factor important ce trebuie mentionat este cel al mecanismelor cognitive de luare a deciziilor. Mintea noastra utilizeaza euristici, scurtaturi mintale pe baza carora trage anumite concluzii in momentul in care exista informatii putine. Printre cele mai studiate euristici utilizate in selectia partenerului sunt:
– euristica recunoasterii – tindem sa alegem persoane pe care le recunoastem pentru a socializa, in detrimentul celor pe care nu le cunoastem. Putem utiliza aceasta euristica in avantajul nostru prin afisarea in cat mai multe contexte sociale pentru a fi recunoscuti de cat mai multe persoane. In acest mod vom avea o paleta mai larga de alternative.
– euristica alegerii celui mai bun – este o strategie des intalnita in luarea deciziei legata de alegerea partenerului. In momentul in care avem mai multe alternative, tindem sa alegem partenerul ce indeplineste un criteriu intr-un mod mult mai favorabil decat criteriile celorlalti posibili pretendenti, de exemplu criteriul venit financiar sau frumusete fizica. Studiile lui Todd si colaboratorii sai au observat ca acest gen de luare de decizii nu este intotdeauna productiv. Problemele apar in special atunci cand persoana se evalueaza pe sine intr-un mod suprarealist iar apoi alege partenerul dorit conform euristicii celui mai bun. Acest lucru duce de cele mai multe ori la dezechilibru intre cei doi, lipsa de similaritate si respingere din partea pretendentului ales. Cu totii avem cel putin o cunostinta care umbla dupa himere si ramane tot timpul singura. Autorii au observat ca persoanele ce se evalueaza realist si aleg parteneri similari pe criteriile stabilite, au o rata mult mai mare de succes.

Luarea deciziilor legate de alegerea partenerului de viata este un proces complex deoarece oamenii sunt in sine fiinte complexe. Este nevoie de o evaluare individuala a acestor strategii in momentul in care se intervine asupra unei persoane pentru optimizarea modului de luare a deciziilor in acest domeniu. In plus interventiile, inclusiv cele de coaching, vizeaza si blocajele ce stau in calea crearii unor oportunitati de a descoperii alternative din care persoana sa poata alege ulterior.

 

Bibliografie:

Marewski, J. N., Gaissmaier, W., & Gigerenzer, G. (2010). Good judgments do not require complex cognition. Cognitive processing, 11(2), 103-121.
Rushton, J. P., Russell, R. J., & Wells, P. A. (1984). Genetic similarity theory: Beyond kin selection. Behavior genetics, 14(3), 179-193.
Sterbova, Z., & Valentova, J. (2012). Influence of homogamy, complementarity, and sexual imprinting on mate choice. Anthropologie, 50(1), 47.
Todd, P. M., Penke, L., Fasolo, B., & Lenton, A. P. (2007). Different cognitive processes underlie human mate choices and mate preferences. Proceedings of the National Academy of Sciences, 104(38), 15011-15016.

Managementul stresului faciliteaza reusita

Stress concept

1.Ce este stresul?

Stresul este o stare afectiva negativa, cauzata de inabilitatea persoanei de a gestiona cerintele unei situatii, iar starea de bine, eficienta si performanta in activitatile profesionale pot fi afectate semnificativ de stres.

2.Cum recunoastem ca avem nevoie de sprijinul unui coach pentru a face managementul stresului?

Daca ne confruntam cu:

  • Lipsa de concentrare si productivitate scazuta
  • Preocupari legate de locul de munca si ruminatie in fiecare zi
  • Sentimentul de a fi depasiti, coplesiti de situatie
  • Pierderea entuziasmului pentru activitati care anterior produceau bucurie
  • Afectarea relatiilor personale, colegiale, parteneriale
  • Reactii fiziologice: dureri de cap, tensiune musculara
  • Lipsa rabdarii

3.Ce face un coach pentru clientul sau?

  • Identifica sursele de stres. Un coach calificat identifica sursele care genereaza stres (probleme relationale, de sanatate, financiare etc) si care se pot acumula in solicitari ce depasesc resursele persoanei. Daca stresul este generat de relatiile interpersonale, un coach va acorda atentie abilitatilor de comunicare detinute de client deoarece lipsa comunicarii emotiilor sau lipsa abilitatilor de comunicare asertiva pot intensifica si mentine stresul. Cand problemele sau atitudinile care deranjeaza nu sunt discutate cu calm, in timp se acumuleaza stres in relatiile noastre si problemele se pot agrava. Un coach CBT va recunoaste modul in care distorsiunile cognitive si obiceiurile individuale de ingrijorare ne pot modifica gandurile si reactiile, afectand relatiile cu ceilalti. Rolul lui este sa sprijine clientul in a-si intelege propriile obstacole si bariere si consecintele acestora.

  • Identifica si dezvolta resursele clientului sau. Dupa ce identifica sursele de stres, un coach va explora care sunt resursele clientului sau. Pentru prevenirea stresului este important sa avem activitati care ne pot da un sentiment de control si implinire, dar si activitati care ne genereaza placere, acestea fiind listate si monitorizate de coach impreuna cu clientul sau. Accentul se pune pe echilibrul intre cele doua tipuri de activitati.

  • Il ajuta pe client sa-si inteleaga si sa-si accepte limitele. Un coach discuta despre asumarea si constientizarea unui prag de stres si despre limitele pe care clientul sau si le poate stabili tinand cont de valorile si calitatea vietii pe care si le doreste. In acest sens un coach isi va antrena clientul sa dezvolte o competenta cheie: aceea de a sti cand sa spuna „ nu”. A avea incredere si a spune „nu” este o abilitate eficienta si care ne poate imbunatati performanta profesionala. Cand o persoana este preocupata, munceste cu pasiune si eficienta, e bine sa stie ca a recunoaste si a spune ca nu ai resurse pentru a face ceea ce ti s-a cerut, increderea celorlalti va creste, nu va scadea. Un coach isi va antrena clientul sa comunice motivele pentru care spune nu, dar si sa ofere solutii pentru realizarea proiectului mai tarziu sau de catre o alta persoana. Reducand supraincarcarea, potrivind scopurile cu masura resurselor disponibile si luand deciziile adecvate, o mare cantitate de stres va fi prevenita.

  • Il ajuta sa-si dezvolte si sa utilizeze strategii eficiente de reglare a emotiilor. Strategiile de reglare emotionala sunt reprezentate de eforturile noastre de a influenta valenta raspunsurilor si sunt alcatuite din: strategii de coping, unde orizontul temporal vizat este relativ lung si strategii de reglare emotionala prin care se urmareste influenta intensitatii, aparitia, durata sau exprimarea emotiilor la momentul aparitiei lor. Cele mai eficiente strategii cognitiv comportamentale de reglare emotionala, sunt cele care manipuleaza antecendentele: selectia si modificarea situatiilor, angajarea atentionala-distragerea si reevaluarea. De asemenea, un coach isi va antrena clientul in utilizarea unor tehnici de relaxare, cu scopul de a reduce starea de arousal si imbunatatirea calitatii perioadelor de repaus.

  • Il ajuta sa dezvolte strategii de rezolvare de probleme si luare de decizii. Nu in ultimul rand, un coach isi va antrena clientul in rezolvarea de probleme si luarea de decizii. Gasirea si implementarea solutiilor la probleme este tot un raspuns de coping situational si specific ce necesita antrenarea unor abilitati specifice. Un coach va incepe prin a identifica stilul si abilitatile de rezolvare de probleme ale clientului sau (rational, impulsiv sau evitant) si va aborda in prima faza obstacolele (procrastinarea, dependenta sau impulsivitatea specifice stilului identificat), iar apoi isi va antrena clientul in rezolvarea de probleme, urmarind cei 7 pasi ai procesului rezolutiv:
  • orientarea pozitiva fata de probleme
  • recunoasterea si identificarea problemei
  • selectarea si definirea problemei
  • generarea solutiilor
  • luarea deciziei
  • implementarea solutiei si a unui plan de actiune
  • revizuirea procesului

Scopul unui coach este de a-l invata pe clientul sau sa devina independent in gestionarea stresului si la momentul luarii deciziilor sa poata evalua:

  • Cum il va afecta decizia luata, din punct de vedere fizic, emotional si psihologic ?
  • Care vor fi costurile de resurse si care vor fi beneficiile ?
  • Cum se potriveste decizia luata cu celelalte scopuri si angajamente ?

Bibliografie:
Gross, J.J., & Thompson, R.A. (in press). Emotion regulation: Conceptual foundations. In J.J. Gross (Ed.), Handbook of emotion regulation. New York: Guilford Press.

D’Zurilla, Thomas J., and Arthur M. Nezu. “Problem-solving therapy.” Handbook of cognitive-behavioral therapies 3 (2010): 197-225.

Giga, Sabir I., Cary L. Cooper, and Brian Faragher. “The development of a framework for a comprehensive approach to stress management interventions at work.” International Journal of Stress Management 10.4 (2003): 280.

Rolul Coaching-ului Cognitiv-Comportamental in Perfectionismul Disfunctional

dart images 5

Indiferent de ce aspect al vietii noastre vorbim, dorim sa fim cei mai buni in ceea ce facem. Cu totii vrem sa atingem acele standarde si obiective care ne fac sa ne simtim puternici, superiori si impliniti. Cu alte cuvinte, asa cum se evidentiaza si in literatura de specialitate, lupta pentru perfectiune este un fenomen normal pentru cele mai multe persoane, iar nevoia de a trai este legata de aceasta stradanie. Silverman (1993, pp.58-59) sustine ca perfectionismul este un stimulent de baza pentru a atinge excelenta: „fara perfectionism, nu ar fi campioni olimpici, capodopere artistice, cercetari stiintifice importante si lideri morali”.

Insa, problema perfectionismului apare atunci cand la baza nevoii de a excela sta frica de a nu gresi sau de a nu fi perfect. In acest context, teama de a nu gresi devine principalul impuls, iar rezultatele sunt afectate negativ. Fiecare misiune nu este dusa la bun sfarsit datorita atentiei crescute la detaliile minore, nerelevante.

Daca ar fi sa definim perfectionismul, acesta a fost conceptualizat de cercetarile in domeniu atat ca o trasatura de personalitate, cat si ca un mod de a gandi si reactiona cu privire la anumite comportamente.

Exista doua elemente esentiale care caracterizeaza perfectionismul: setarea unor standarde inalte si tendinta excesiva de a critica propriul comportament. Persoanele care sunt perfectioniste isi impun standarde foarte inalte, insa, de cele mai multe ori, acestea nu sunt realiste, iar acest lucru duce la critica si ruminatie atunci cand rezultatele nu sunt conform standardelor stabilite initial. Persoanele cu un nivel crescut de perfectionism sunt nemultumite de activitatile lor sau activitatea celorlalti si, prin urmare, colaborarea cu acestea devine mai dificila.

Este coaching-ul cognitiv-comportamental o solutie pentru perfectionism?

O serie de studii au aratat ca abordarea cognitiv-comportamentala are un impact pozitiv asupra reducerii perfectionismului si a comportamentelor relationate cu acesta. Studiile au aratat ca modul de gandire rigid existent in situatia perfectionismului se dezvolta inca din perioada copilariei, iar persoana nu este intotdeauna constienta de prezenta acestor ganduri. Astfel, o abordare care evidentiaza si flexibilizeaza aceste tipuri de ganduri devine esentiala.

Teoria care sta la baza abordarii cognitiv-comportamentale sustine faptul ca principalii factori care influenteaza modul in care ne comportam si reactionam la evenimentele din jur sunt gandurile noastre. Tinand cont de asumptiile acestei abordari, procesul de coaching cognitiv comportamental este unul personalizat, se dezvolta pe nevoile persoanei, iar uneori presupune si identificarea si flexibilizarea tiparelor extrem de rigide in gandire. Evidentierea legaturii intre gandurile pe care le avem si modul in care ne simtim si comportam devine importanta in acest proces.

De pilda, daca este nevoie sa se ia o decizie importanta cu privire la viitorul unui departament intr-o companie, o persoana perfectionista cel mai probabil va gandi astfel: „Daca iau o decizie nepotrivita toata lumea va crede ca sunt un lider inutil care nu ar trebui sa ocupe aceasta pozitie” si va amana luarea deciziei argumentand ca „Sunt ocupat acum cu un alt proiect care este foarte important si trebuie sa-mi dedic timpul acestuia”. In aceasta situatie coach-ul ar trebui sa sublinieze faptul ca este normal sa ne dorim sa luam o decizie corecta, insa comportamentele de procrastinare nu ne ajuta. Ulterior, se va face legatura intre faptul ca amanarea implicarii in luarea deciziei poate sa aiba la baza teama fata de modul in care ceilalti vor evalua decizia noastra. Insa, trebuie punctat ca atunci cand ceilalti nu sunt de acord cu planul propus de noi, asta nu ne face o persoana inutila sau incompetenta.

Se va aborda si aspectul procrastinarii si se va incuraja persoana sa isi realizeze o agenda de lucru, sa obtina cat mai multe informatii inaintea oricarei decizii, precum si sa ia in considerare opiniile tuturor celor implicati in proiect.

In concluzie, flexibilizarea acestor credinte care stau la baza perfectionismului poate duce la cresterea starii de bine si la performante mai bune, deoarece chiar si in populatia non-clinica aceste tipuri de ganduri cauzeaza reactii emotionale negative, afectand calitatea vietii. Astfel, o abordare care incurajeaza schimbarea si flexibilizarea acestui stil de gandire, intr-o maniera rationala, este esentiala in „lupta cu perfectionismul nesanatos”.

Bibliografie:

Besharat MA, Nadali H, Zebardast A, Salehi M (2008). Perfectionism and styles to overcome it. Iranian Psycho. J., 5(17): 8.

Ellam-Dyson, V., & Palmer, S. (2010). Rational coaching with perfectionistic leaders to overcome avoidance of leadership responsibilities. The coaching psychologist, 6(2), 6-7.

Kearns, H., Forbes, A., & Gardiner, M. (2007). A cognitive behavioural coaching intervention for the treatment of perfectionism and self-handicapping in a nonclinical population. Behaviour Change, 24(3), 157.

Melrose, S. (2011). Perfectionism and depression: vulnerabilities nurses need to understand. Nursing research and practice, 2011.

Silverman, L. K. (1993). Counseling the gifted and talented. Love Publishing Co., 1777 South Bellaire St., Denver, CO 80222.

Life coaching

Life's Journey

Life coaching-ul se adreseaza problemelor de viata ale clientilor. Dar putem spune ca acelasi lucru il face si consilierea sau mentoratul. Insa consilierea tinde sa se concentreze pe a ajuta clientii sa isi recastige functionalitatea in viata lor, iar mentoratul implica ca o persoana cu experinta intr-un anumit domeniu sa ajute o persoana cu mai putina experienta in a face o schimbare semnificativa in cunostintele, munca sau modul sau de a gandi. In schimb, life coaching-ul se adreseaza modalitatilor de a imbunatati semnificativ starea de bine a clientilor in asa fel incat acestia sa isi poata atinge telurile. Asadar, scopul life coaching-ului este de „a sutine schimbari cognitive, emotionale si comportamentale care sa faciliteze atingera scopurilor personale si imbunatatirea performantelor si a starii de bine a clientilor” (Douglas & McCauley,1999).

Life coaching-ul se adreseaza adeseori unor probleme precum echilibrarea timpului de lucru cu cel personal, ajutor pentru a face fata situatiilor stesante, administrarea finantelor, imbunatatirea relatiilor, dezvoltarea unei vieti implinite si gasirea unui sens personal in viata. Uneori life coach-ul poate ajuta clientii in tranzitia acestora catre o noua cariera sau in etape majore de viata, ajutand clientii sa isi gaseasca scopuri personale.

Faptul ca problemele carora li se adreseaza life coaching-ul par comune a dus la aparitia unei explozii de life coachi care promit ca rezolvarea problemelor pe care le are o persoana se poate face prin diferite „ritualuri”, „invocari” sau alte modalitati. Clientii care apeleaza la un life coach este recomandat sa fie familiarizati cu abordarea pe care acesta o practica. Abordarea bazata pe dovezi stiintifice se refera la folosirea constienta a tuturor cunostintelor actuale despre luarea deciziilor, modul in care trebuie facuta abordarea clientului si modul in care sunt construite si predate clientului programele de training (Sackett, Haynes, Guyatt, & Tugwell, 1996).

Life coaching-ul in abordarea bazata pe dovezi stiintifice are legaturi clare cu patru dintre abordarile psihologice teoretice traditionale. Prima dintre ele este legatura cu abordarea cognitiv comportamentala. La fel ca in aceasta, in life-coaching se pune accentul pe relatia explicita care exista intre situatii de viata, ginduri, emotii si comportamente. Cea de a doua este focalizarea pe gasirea solutiilor. In life coaching atentia este indrumata spre scopurile clientului si spre resursele, punctele forte si abilitatile clientului de a atinge aceste scopuri. A treia abordare este abordarea centrata pe persoana. Aceasta abordare este cea care pune in centrul demersului de life coaching valorile traditionale umaniste. Ultima dintre aceste abordari face referire la psihologia pozitiva, are legatura cu demersul acesteia de a intelege modul in care o viata este „bine traita” si foloseste o abordare sistematica a modului in care se poate trai astfel.

Un life coach care are o abordare bazata pe dovezi stiintifice va folosi in lucrul cu clientul  concepte coerente si relevante din psihologia dezvoltarii si va avea notiuni despre educatia adultilor. Aceste cunostinte ii sunt necesare pentru a putea accesa, evalua si adapta informatii pentru a intelege si intampina cel mai bine nevoile clientului.

Ce face, de fapt, un life coach?

Rolul principal pe care il are este acela de a ajuta clientul sa isi clarifice scopurile personale si sa exploreze modalitatile prin care poate sa le atinga. Practic, life coach-ul faciliteaza schimbarea de care clientul are nevoie, clientul fiind cel care va actiona spre indeplinirea scopurilor sale. Life coach-ul faciliteaza aceasta schimbare prin procesul de a-i pune clientului intrebari directe personale si, de multe ori, provocatoare. Rolul acestor intrebari este de a pune clientul sa isi priveasca problemele dintr-o noua perspectiva, alta decat cea personala, iar acest lucru face mai usoara gasirea raspunsurilor pe care le cauta.

Atunci cand abordeaza un client, life coach-ul porneste de la unele asumptii. Life coaching-ul nu se adreseaza persoanelor cu probleme de sanatate mentala, astfel incat asumptia principala a demersului de life coaching este aceea ca clientul care se adreseaza unui life coach este o persoana sanatoasa din punct de vedere mental. Este clar ca scopul life coaching-ului nu se adreseasa tratarii sau vindecarii psihopatologiilor.

Clientul este vazut ca detinatorul unul considerabil potential, iar schimbarea este posibila tocmai datorita acestui potential. In plus, daca exista vointa clientului de a munci pentru schimbarea pe care o doreste, acesta schimbare – calauzita de life coach – poate sa apara intr-o perioada scurta de timp.

Totusi, abordarile de alt fel decat cele bazate pe dovezi stiintifice par sa aiba in continuare succes. Acest lucru se intampla deoarece, in prezent, din punct de vedere al practicii, in life coaching nu exista inca ghiduri de training sau standarde care sa impuna o anumita calitate a serviciilor de life coaching si o abordare bazata pe dovezi stiintifice. De asemenea lipseste reglementarea corecta a profesiei de life coach, ceea ce face ca aproape oricine sa poata profesa in acest domeniu, chiar daca nu are un minim de cunostinte necesare.

Life coaching-ul bazat pe o abordare stiintica practicat de life coachi bine instruiti care lucreaza dupa un model bine documentat are un potential urias de a contribui la binele individual al clientului si/sau al comunitatii. Este nevoie de mai multi specialisti de acest fel, care sa ofere servicii de life coaching si sa facilitaze astfel schimbari pozitive in societate.

Surse:
Cox, E., Bachkirova, T., & Clutterbuck, D. A. (Eds.). (2014). The complete handbook of coaching. Sage.

Spiritul Craciunului si starea psihologica de bine

Family-exchanging-presents-at-Christmas

Craciunul e aproape aici si ploua. Simplul fapt ca nu vom avea un Craciun alb ca in povestile cu Mos Craciun pare a scadea deja considerabil din magia specifica. Pe site-urile de socializare vad constant ca oamenii se plang ca nu mai e la fel ca in trecut si cer socoteala unor vinovati imaginari – Unde e zapada si ce s-a intamplat cu spiritul de Craciun?

Aceasta perioada a anului ar trebui sa fie pana la urma cea mai frumoasa! Liniste, acasa, familie, beculete, zambete, semineu, prieteni si multe, multe cadouri. E oare totul pierdut? Te asigur ca nu, insa emotiile pozitive nu vin mereu impachetate frumos si simplu gata pentru a fi simtite. Uneori trebuie sa depunem un efort, sa decidem ca le dorim, iar asta nu le va face mai putin valoroase.

Desi studiile ce se adreseaza acestei perioade abordeaza de multe ori aspecte ce tin de efectele negative ca distresul resimtit de pregatiri si cheltuieli si chiar depresie ( mai ales in cazul oamenilor singuri), exista si studii care trateaza partea plina a paharului.

Un studiu efectuat in 2002,What makes for a Merry Christmas? publicat in Journal of Happiness Studies a investigat care dintre activitatile specifice Craciunului ne fac mai fericiti si care nu. Acestea sunt:

1. Timpul cu familia

2. Activitati religioase

3. Activitati ce tin de traditie

4. Cheltuieli pentru cadouri

5. Primirea cadourilor

6. Ajutorul acordat altora

7. Consumul de mancare si bautura.

Rezultatele arata ca atunci cand ne concentram atentia pe consumerism si pe cadouri –atat daruirea lor, cat si primirea lor, nivelul de satisfactie si stare de bine resimtite sunt semnificativ mai scazute decat atunci cand ne concentram pe timpul petrecut cu familia si prietenii si activitati religioase. Mai exact, deloc surprinzator, lucrurile materiale si banii nu ne vor implini niciodata la fel ca timpul petrecut cu cei dragi si cel dedicat spiritualitatii. Mai ales de Craciun.

Care sunt cateva lucruri specifice pe care le poti face deci pentru a petrece intr-adevar cea mai frumoasa perioada din an? Acestea sunt doar cateva exemple sprijinite de literatura de specialitate:

1. De data aceasta e despre ceilalti
Asa cum am mentionat mai sus, ar fi bine sa folosesti timpul liber din vacanta pentru a fi aproape de ceilalti. Viziteaza-ti rudele, chiar daca poate ai vrea mai mult sa te uiti toata ziua la filme. Iesi cu prietenii vechi, pe care nu i-ai vazut de ani. Acum toata lumea e acasa si nu te costa nimic sa dai un telefon chiar daca tu ai initiat intalnirea si ultima data. Si desigur… intampina-i cu colinde!

2. Ia in serios decoratiunile de Craciun
Ce ne face sa ne simtim mai Christmassy decat aparent pateticele decoratii ? Pe langa faptul ca e un mod minunat de a-ti petrece timpul cu familia si a colabora pentru cele mai frumoase decoratiuni, ceea ce aduce un plus de intimitate si comuniune, un studiu sugereaza ca oamenii care sarbatoresc Craciunul au o stare de bine mai crescuta intr-o ambianta specifica sarbatorii decat cei care nu se afla intr-un astfel de decor. Se pare ca decoratiunile au insa un efect invers pentru cei ale caror religii nu includ sarbatorirea Craciunului. Un alt avantaj dat de acest studiu este faptul ca cei care isi decoreaza casa sunt perceputi ca fiind si mai sociabili si integrati in comunitate.

3. “Aprindeti simturile”
Tot simtul comun si indeosebi stiinta ne spun ca muzica si mirosurile specifice perioadei ne pot da o stare de bine semnificativ crescuta. Mama vrea sa asculte colinde? Ei bine asculta-le si tu. Cu o cana imbietoare de ceai fierbinte cu scortisoara. Conform acestui studiu tot muzica si parfumurile specifice din magazine interfereaza facandu-ne sa ne simtim bine si crescand probabilitatea de a le vizita. Aceasta nu inseamna insa sa tai un brad pentru a simti miros de brad…lumea moderna vine cu inlocuitori cat se poate de similari pentru aceasta: lumanari perfumate, odorizante de camera etc.

3. Daruieste, dar ai grija ce. Si cui.
Probabil stii deja ca exista numeroase studii care atesta ca atunci cand daruim devenim noi insine mai fericiti. Craciunul este despre a darui. O alta activitate frumoasa care te va face mai fericit si te va aduce mai aproape de familie este sa hotarati impreuna la ce obiecte puteti renunta, apoi sa le categorizati in functie de ce persoane ar putea sa le primeasca. O vizita generoasa la orfelinat sau la cateva familii nevoiase nu ii va face doar pe ei fericiti, ci si pe tine. In plus, te vei simti mult mai recunoscator pentru ce ai. Un alt sfat extras din acest studiu este sa nu daruiesti bani. Stiu ca e greu sa gasesti mereu cadoul potrivit, dar tocmai efortul depus va trimite mesajul potrivit: iti pasa intr-atat incat sa investesti timp pentru oameni dragi.

4. Lasa deoparte restrictiile ce tin de dieta
Craciunul e si despre prajituri, sarmalute, friptura. Faptul ca iti impui sa te abtii de la ele chiar daca ti le doresti va avea un efect invers de cele mai multe ori: vei dori sa le gusti si mai mult, iar asta iti va crea o stare de disconfort si te va distrage de la ce conteaza cu adevarat. In plus, este posibil sa apara efectul de binge eating, care se refera la mancatul unei cantitati foarte mare de mancare in urma unei perioade de abtinere, mai ales pentru cei care au trasaturi de impulsivitate. Nu esti chiar in apele tale? Cred ca e timpul sa desfaci ciocolata primita.

Sper ca la finalul acestui articol te simti mai motivat/a sa faci bradul si prajituri chiar si in lipsa ninsorii.

Craciun fericit tuturor!

Beneficiile Sarbatorilor in familie

Family serving Christmas dinner

Suntem in preajma sarbatorilor de Craciun si Anul Nou.

Toata lumea alearga in stanga si in dreapta dupa cadouri, decoratiuni, ultimele pregatiri pentru mesele festive. Suntem prinsi intr-o lunga lista cu lucruri de bifat pe ultima suta de metri. Dar oare se merita? Ce efect mai pot avea aceste ritualuri calendaristice asupra noastra, in toata aceasta alergatura?

Ritualurile sunt, in general, acele acte simbolice, repetitive, comportamente stereotipale care au loc intr-un anumit cadru temporal si spatial. Ritualurile de familie intaresc sentimentul de apartenenta prin transmitere de credinte si valori si prin crearea unei traditii. Mai multe cercetari au subliniat faptul ca participarea regulata la aceste activitati are efecte pozitive asupra starii de bine a individului.

Beneficiile participarii:

  • Sustine afectivitatea pozitiva – mentinuta pana la trei saptamani
  • Intareste sentimentul de apartenenta – participarea la aceste ritualuri familiale prezice un nivel mai mare de suport social perceput
  • Creste aderenta la valorile familiei
  • Dezvolta un climat familial pozitiv.

Sarbatorile de Craciun reprezinta acea perioada din an in care familia se reuneste, momentul acela puternic incarcat emotional in care cei in varsta nu-si mai incap in piele de bucurie la vedere intregii familii reunite.

Dincolo de traditia populara, exista rezultatele cercetarilor stiintifice ce atesta faptul ca implicarea in acest tip de ritualuri este asociata cu o stare de bine generala mai mare a indivizilor.

In 2011, un studiu realizat pe o populatie spaniola a vizat chiar aceasta legatura dintre participarea la ritualurile de Craciun si Anul Nou si starea de bine. Rezultatele nu puteau fi mai graitoare. Persoanele care au participat la aceste ritualuri in familie au prezentat un nivel mai ridicat de satisfactie cu viata, un nivel mai scazut de singuratate si afect negativ, in comparatie cu cei care au participat mai putin sau deloc la aceste ritualuri. Totodata, participarea la aceste ritualuri a corelat cu perceptia unei coeziuni sociale mai mari.

Legat de participarea la ritualuri, importanta este si masa luata in familie in cadrul acestora, nu doar simpla reuniune. In timpul mesei, se creeaza acea atmosfera pozitiva de care am vorbit putin mai sus, membrii familiei incep a povesti diverse amintiri din trecut, care de obicei starnesc amuzamentul celorlalti. Cercetarile arata ca mesele luate in familie, nu doar cele specifice anumitor sarbatori au efecte asupra performantei academice a tinerilor, asupra stimei de sine, simptomelor depresive si consumului de diverse substante, actionand ca un factor protector. In timpul meselor, comunicarea dintre membrii familiei poate deveni simbolica, prin utilizarea de porecle cu o anumita insemnatate si glume pe care doar ei le inteleg, ritualul devenind astfel incarcat afectiv.

Luand in considerare aceste aspecte pozitive ale petrecerii sarbatorilor in familie, nu ne costa nimic sa ne schimbam planurile in aceasta perioada si sa petrecem putin timp acasa, pentru a profita de beneficiile acestui ritual.

Surse:

Eisenberg, M. E., Olson, R. E., Neumark-Sztainer, D., Story, M., & Bearinger, L. H. (2004). Correlations between family meals and psychosocial well-being among adolescents.Archives of pediatrics & adolescent medicine,158(8), 792-796.

Fiese, B. H., Foley, K. P., & Spagnola, M. (2006). Routine and ritual elements in family mealtimes: Contexts for child well‐being and family identity.New directions for child and adolescent development, 2006(111), 67-89.

Paez, D., Bilbao, M. A., Bobowik, M., Campos, M., & Basabe, N. (2011). Merry Christmas and Happy New Year! The impact of Christmas rituals on subjective well-being and family’s emotional climate. Revista de Psicologia Social, 26(3), 373-386.

Stiluri de atasament in cuplu

couple-holding-hands-1366x768

Ai simtit vreodata ca modul in care te comporti intr-o relatie este diferit de modul in care se comporta partenerul tau?

Stiai ca exista mai multe tipuri de atasament pe care oamenii le pot avea?

Dar mai intai, ce este atasamentul?

Atasamentul intr-o relatie se refera in special la nevoile pe care noi le avem si pe care dorim ca partenerul sa le indeplineasca, precum si modul in care noi reactionam in cazul in care aceste nevoi nu ne sunt indeplinite.

Tipul de atasament se formeaza in perioada copilariei timpurii. In functie de tipul relatiilor pe care copilul le are cu figura de atasament (persoana care il ingrijeste – de cele mai multe ori, mama), acesta isi formeaza
un tip de atasament. Tipul de atasament format in anii copilariei este stabil in  timp, putand fi modificat de experientele noastre intr-o oarecare masura.

Principalele stiluri de atasament sunt: securizant, anxios si evitativ (evitant).

Atasament securizant –  cald si echilibrat

Persoanele care au atasament de tip securizant sunt persoane cu o imagine  de sine pozitiva. Acestea  tind sa aiba relatii mai lungi si mai fericite. Ele se asteapta ca partenerii lor sa fie iubitori si responsivi si nu le este teama ca nu vor mai fi iubiti. De asemenea, aceste persoane se simt confortabil in intimitate si sa se apropie de partener, avand incredere in acesta. Aceste persoane vor avea o toleranta mai mare in situatiile ambigue si nu vor cere explicatii detaliate, exagerate cu privire la modul in care partenerul si-a petrecut timpul in care au fost separati.

Atasament anxios – preocupare constanta fata de raspunsul celuilalt la sentimente

Persoanele care au atasament anxios simt mereu teama de a nu fi abandonate. Sunt nesigure pe relatie, doresc mereu aprobare din partea partenerului si atentie continua si apeleaza de multe ori la comportamente de protest (a-l face pe celalalt gelos, comportamente ostile) sau de “agatare” (urmarirea persoanei, controlarea telefonului). De asemenea, aceste persoane sunt cele care sufera mult dupa despartiri.

Aceste comportamente si implicit stilul de atasament devin mai vizibile mai ales in situatii critice.

Atasament evitativ (evitant) – echivaleaza intimitatea cu pierderea autonomiei

Acest tip de atasament este caracteristic persoanelor carora le este frica sa devina dependenti, sa isi piarda independenta. Desi isi doresc relatii, inconstient ii tin pe ceilalti la distanta si se departeaza atunci cand simt nevoia celuilalt de apropiere.
Creeaza reguli stricte in ceea ce priveste spatiul si timpul lor liber si se simt „sufocati” cand acestea le sunt incalcate. De cele mai multe ori, aceste persoane sunt mereu in cautarea partenerului ideal, sau idealizeaza o fosta iubire.

Dar exista combinatii bune sau rele intre tipurile de atasament?

Deoarece diferite tipuri de atasament au diferite nevoi si cerinte, exista combinatii bune si rele intre tipurile de atasament.

Combinatia dintre o persoana cu un stil de atasament anxios si o persoana cu un stil de atasament evitativ (evitant) este una catastrofala.

Aceste doua stiluri se atrag foarte mult deoarece la inceput fiecare din ei primeste ceea ce isi doreste. Cel evitativ (evitant) va trimite semnale ambigue, iar cel anxios va fi insistent pe o perioada lunga. Astfel, fiecare crede ca a gasit persoana care sa ii satisfaca nevoile, insa acest lucru este pe termen scurt. Relatiile anxios-evitant sunt relatii cu multe despartiri si impacari, relatii cu certuri aprinse si din ce in ce mai dese.

Combinatiile intre stilul securizant si celelalte stiluri sunt combinatii bune, deoarece acest stil de atasament functioneaza ca un tampon pentru persoanele cu stil de atasament evitativ (evitant) sau anxios.

Important de retinut este faptul ca trebuie sa ne identificam propriul stil de atasament, precum si al partenerului si sa analizam anumite comportamente din cuplu prin prisma nevoilor fiecaruia conform stilului de atasament. Unele comportamente trebuie intelese si respectate (ca de exemplu, daca partenerul tau  este anxios, va trebui sa ii oferi mai multe asigurari, cu calm, fara a fi nervos sau a-l rani); alte comportamente trebuie identificate si tinute sub control (daca esti o persoana cu stil de atasament anxios si devii gelos, incearca sa nu te manifesti si sa controlezi aceasta gelozie intelegand ca ai o tendinta de a vedea lucrurile intr-un mod mai exagerat; sau daca stii ca esti o persoana cu stil de atasament evitativ (evitant) si simti ca partenerul te sufoca, analizeaza situatia inainte de a te manifesta).

In concluzie, tipul de atasament este fundamentul unei relatii, el ne spune ce avem nevoie de la un partener si ce ii putem oferi noi acestuia. De aceea este folositor sa ne cunoastem stilul  si sa trecem  experientele noastre si prin filtrul de informații  inainte de a ne manifesta comportamental. Totodata, la fel de important este si faptul ca nu toate problemele din cuplu se pot rezuma la aspectele stilului de atasament.

Suflete pereche sau atractie chimica?

happy-couple-romance-1366x768

Ati observat vreodata ca alaturi de anumite persoane interactiunea pare mult mai usoara, naturala, ati putea spune ca sunteti pe aceeasi lungime de unda si aveti senzatia ca va cunoasteti de o viata?

Se pare ca aceasta potrivire exista indiferent ca este vorba de partenerul de viata sau prietenul cel mai bun! Dar ce anume ne face sa consideram acest lucru?

Cercetatoarea Helen Fisher, a cercetat intens fundamentul biologic al tipurilor de personalitate, concluzionand ca exista patru tipuri generale de personalitate. Fiecare dintre acestea sunt caracterizate de un nivel mai crescut al unor substante specifice: hormoni sau neurotransmitatori. Se pare ca acestea ne predispun sa avem un anumit tipar in plan mental si comportamental. Mai mult, atat barbatii cat si femeile, tind sa fie atrasi de anumite trasaturi de personalitate ale celuilalt, care sunt influentate de aceste substante.

Fiecare dintre noi reprezinta o combinatie unica a acestora. Avem un amestec din toate cele patru, dar un anumit tip este preponderent.

Pe scurt dorim sa va prezentam cele patru tipuri de personalitate si compatibilitatile dintre ele.

EXPLORATORUL“Soarbe licoarea vietii pana la ultima picatura”

Exploratorii sunt caracterizati de un nivel mai ridicat al dopaminei. Acest lucru ii predispune pe acestia sa caute senzatii tari, sa isi asume riscuri mari pentru interesele lor. Manifesta intr-o masura mai mare curiozitate, tanjind dupa noutate si plictisindu-se usor daca nu sunt implicati in ceva care sa ii atraga. Au tendinta de a fi energici, spontani, adesea repeziti, i-am putea recunoaste din planuri facute pe ultima suta de metri.

In general, au un caracter impulsiv si lipsit de inhibitii (nonconformisti), un psihic flexibil si adaptabil. Din cele patru tipuri de personalitati, Exploratorii au cele mai putine prejudecati, sunt cei mai optimisti si cei mai entuziasti. Se afla intr-o permanenta cautare a aventurii la nivelul intelectului si al simturilor.

CONSTRUCTORUL“Stalpul societatii”

Acest tip de personalitate este particularizat de serotonina. Persoanele care au un nivel ridicat al acesteia au o predispozitie spre a urma reguli, a planifica, a functiona dupa orar, orientate spre respectarea autoritatii. Pentru acestia datoria, respectul si conduita morala sunt aspecte importante. Tind sa fie organizati, precisi, precauti, metodici, atenti la detalii, constiinciosi, care nu se plictisesc si care au rabdare. Cine nu are acei prieteni care tin minte intotdeauna zilele de nastere si care iubesc petrecerile de sarbatori si pentru care traditiile sunt o adevarata cinste?

CONDUCATORUL“Tot mai sus, catre stele”

Conducatorii sunt specifici unui nivel ridicat al testosteronului. Sunt acele persoane care in general, sunt mai directe, calculate si hotarate. Acestia sunt atrasi de a crea si analiza sisteme bazate pe reguli (inginerie, matematica, muzica) cu inclinatii spre abilitati de perceptie vizuo-spatiala. In ciuda faptului ca au mai putine interese, acest lucru este compensat de urmarirea acestora in profunzime, analizand in detaliu. Atunci cand isi urmaresc un tel le place competivitatea si sunt persoane increzatoare, mai putin orientate catre ceilalti, insa saritoare in ajutorul celui aflat la nevoie.

NEGOCIATORUL – “Regele – Filozof”

Acestia sunt caracterizati de estrogen. Se pare ca estrogenul are legatura cu abilitatile unei gandiri de ansamblu, abstracte, gandesc lucruri care nu pot fi decat imaginate, sunt creativi si flexibili in gandire, putand manevra idei contradictorii in acelasi timp. Deciziile pe care le iau sunt deseori bazate pe intuitie. De cele mai multe ori, au un dar al conversatiei, stiu mereu ce sa spuna si gasesc rapid cuvintele potrivite. In ceea ce priveste relatiile cu ceilalti, cauta relatii autentice, implicate, profunde. Au o tendinta de a mentine intelegerea cu ceilalti, de a fi agreabili si de a nu isca conflicte si diferente de statut. Sunt foarte constienti de intreaga lume, impulsivi spre a contribui la o societate mai buna.

Ce este interesant din toate acestea este faptul ca aceste tipuri de personalitate sunt atrase intre ele, intr-o mai mare sau mai mica masura, anume:

Explorarator + Explorator. Mai exact, un Explorator va fi atras mai mult de cineva alaturi de care isi poate exprima momentele de revelatie intelectuala si care ii manifesta un interes si curiozitate autentica vizavi de acestea.

Constructor + Constructor. De asemenea, Constructorii se prefera reciproc, dorindu-si parteneri care sa tina la fel de mult precum ei si sa respecte planurile celuilalt. Pentru un Constructor sunt sanse mai mari ca el sa se supere atunci cand ii dai peste cap planificarile pentru vineri seara cu iesiri la munte spontane.

Conducator + Negociator. In schimb, se pare ca un Negociator va prefera un Conducator si viceversa; Negociatorii au nevoie de cineva care sa-i aduca cu picioarele pe Pamant, iar Conducatorii, la randul lor au nevoie de prospetimea unei plimbari deasupra norilor, pe care le-o poate oferi un Negociator.

La ce ne ajuta?

Sa pornim de la urmatorul exemplu: Lui Mihai ii plac la nebunie excursiile de pe o zi pe alta, lucru ce sugereaza ca este un Explorator, pe cand, Mariei ii plac excursiile din timp, planificate in detaliu, aspect ce indica un Constructor. In astfel de situatii tipice si des intalnite ne putem regasi si noi.  A sti ce tip de personalitate ai tu, cat si partenerul tau, nu-ti poate aduce decat beneficii. De ce?

In primul rand, te cunosti si iti intelegi propria persoana cu dorintele si nevoile ei; in al doilea rand, detii un sens care te ajuta sa-ti intelegi mai bine perechea, intelegand ca uneori anumite lucruri reprezinta pentru el o nevoie, chiar daca noua ni s-ar parea absurditati; iar in al treilea rand, intelegandu-va reciproc, va ajutati pe voi ca si cuplu.

Revenim la exemplul de mai sus, imaginati-va cum ati putea reactiona la situatii asemanatoare avand in vedere ca acum va cunoasteti trasaturile principale. In acest mod contribuiti la armonia propriului sine si de cuplu.

Perspectiva biologica e doar una din perspectivele legate de relatia de cuplu. E important sa tinem cont de ea, atunci cand ne dorim o relatie mai buna de cuplu si cand cerem partenerului sa faca anumite schimbari pentru aceasta.

Cei patru predictori ai divortului

Divorce-3-slider

Ceea ce face o casnicie sa mearga este surprinzator de simplu. Cuplurile care au un mariaj fericit nu sunt nici mai destepte, nici mai bogate sau mai abile din punct de vedere psihologic. Dar in viata lor de zi cu zi, au ajuns in faza in care reusesc sa opreasca ca gandurile si sentimentele negative care le au despre ei (pe care toate cuplurile le au) sa le copleseasca pe cele pozitive. Au, ceea ce psihologul american John Gottman numeste, casatorie inteligenta emotional.

Cu cat e mai inteligent emotional un cuplu – cu cat vor fi mai capabili sa inteleaga, sa cinsteasca si sa-si respecte partenerul si mariajul, cu atat e mai posibil sa traiasca cu adevarat fericiti pana la adanci batraneti.

Asa cum parintii isi invata copiii sa fie inteligenti emotional, aceste abilitati se pot invata si in cuplu. Cu toate ca par simple, aceste abilitati au puterea de a tine sotii departe de un divort. Astfel, datorită existenței unei atat de mari a divorturilor, cuplurile care se inteleg, care au satisfactie in relatiile lor, gasesc sens in a depune un efort mai mare pentru a-si intari relatia.

Unele dintre cele mai triste motive din cauza caruia moare un mariaj este acela ca nici unul dintre soti nu isi da seama de valoarea casniciei decat atunci cand e prea tarziu. Doar dupa ce actele s-au semnat, bunurile s-au impartit, fiecare traieste separat, realizeaza cat de mult au pierdut atunci cand au renuntat unul la celalalt.

De prea multe ori, consideram ca un mariaj bun trebuie sa vina de la sine, fara sa tinem cont de nevoile sale disperate si fara sa-i oferim respectul de care are nevoie. Unele persoane considera ca a divorta nu e mare lucru, e poate chiar la moda. Acum insa, o multime de studii si date ne arata cat de daunator poate fi pentru toata lumea implicata, nu doar pentru parteneri.

Din acest motiv ne-am gandit sa va enumeram cele patru comportamente negative care se pot identifica la cuplurile care nu se inteleg si care sunt considerate predictori ai divortului.

Daca va identificati intr-una sau mai multe din ipostazele de mai jos sa stiti ca e un semnal de alarma si e cazul sa interveniti.

divscale

1. Critica

Intotdeauna vei avea ceva de care sa te plangi legat de persoana alaturi de care traiesti. Dar este o diferenta foarte mare intre a te plange de ceva si a critica. O plangere se refera doar la o actiune specifica pe care partenerul tau nu a indeplinit-o. Critica este ceva global si este insotit de cateva cuvinte negative despre caracterul sau personalitatea partenerului tau. E o diferenta mare intre a te plange de ceva ce nu ti-a convenit: “Nu este benzina in rezervor! De ce nu ai facut plinul asa cum ai promis?” si critica: “De ce nu iti aduci aminte niciodata? Ti-am zis de mii de ori sa faci plinul si nu ai facut-o!” Cel mai simplu poti transforma o plangere in critica adaugand “Ce nu e in regula la tine?”

O plangere se focalizeaza pe un comportament specific, dar critica escaladeaza pana la trasaturi de personalitate.

2. Dispretul

Sarcasmul si cinismul sunt forme de dispret. La fel si denumirile, bataia de joc, umorul ostil, rotirea ochilor. Indiferent sub care forma, dispretul , cel mai periculos predictor, otraveste relatiile pentru ca exprima dezgust. Este practic imposibil sa rezolvi o problema atunci cand partenerul iti transmite mesajul ca il dezgusti. Inevitabil, se ajunge la conflict, nu la impacare. Dispretul este alimentat atunci cand ai mult timp, ganduri negative legate de partener. E mult mai posibil sa ai astfel de ganduri atunci cand raman diferente nerezolvate.

3. Atitudinea defensiva

Desi e de inteles ca intr-o disputa sa simti nevoia sa te aperi, studiile ne arata ca rareori aceasta tehnica da rezultate. Partenerul care ataca nu cedeaza si nu isi cere scuze. Asta, pentru ca, defensivitatea e un mod de a-l invinovati pe partener. E un mod de a spune: „Tu esti de vina, nu eu!”. Defensivitatea face conflictul sa escaladeze, de aceea e mortala pentru relatie.

Critica, dispretul si atitudinea defensiva nu intra in viata unui cuplu intr-o ordine stricta. Ele vin si se completeaza unele pe altele daca cuplul nu face ceva sa le opreasca.

4. Impietrirea

Este un simptom intalnit in general la barbati si apare atunci cand sotul isi ridica un zid de aparare impotriva criticismului sotiei. Uneori, cand vine acasa, incep criticile si el se ascunde in spatele unui ziar sau se ridica si paraseste camera. Nu da nici un feedback. Obisnuieste sa se uite in jos sau in alta parte. Cu cat se inchide mai tare in el, cu atat ea tipa mai tare. Prin indepartarea de ea, evita un conflict, o lupta, dar de asemenea, isi evita si mariajul. A devenit stana de piatra.

De obicei acest tip de comportament apare mai tarziu decat celelalte enumerate mai sus. Se instaleaza atunci cand negativitatea in cantitati mari creata de acestea, copleseste.

Identifica sursa problemelor si frustrarilor pe care le ai in cuplu si ia atitudine.

Cauta ajutor in consiliere, carti, workshopuri. Nu le lasa sa escaladeze si sa le faca loc celor patru predictori ai divortului.

Vei regreta cand va fi prea tarziu!

 Sursa: John Gottman, The Seven Principles for Making Marriage Work.

In cuplu, fiecare are propriul limbaj al iubirii

man-and-girl-love-1366x768

Iubirea este o emotie de baza in viata noastra, iar iubirea fata de partener, respectiv o relatie afectiva pozitiva este considerata una dintre cele mai importante surse de fericire si longevitate.

Insa de-a lungul timpului, specialistii in domeniu au dat diverse verdicte in legatura cu durata iubirii intr-un cuplu, fie doi, fie trei ani. Si atunci oare, cum exista cupluri care declara ca se iubesc ca in tinerete, chiar si dupa 40 de ani de casnicie? Exista o formula prin care flacara iubirii este tinuta in viata? Gary Chapman, consilier in relatii de cuplu, considera ca fiecare persoana comunica intr-un anumit limbaj al iubirii, iar unul dintre secretele longevitatii relatiei de cuplu este disponibilitatea unuia de a intelege, invata si comunica in limbajul celuilalt.

In primii ani de relatie, dupa casnicie, cuplul este inca sub efectul asa numitei „indragostiri” – o iubire obsesiva. Dupa un timp, aceasta dispare, facand loc „iubirii adevarate”, naturala, nu obsesiva, cea care se bazeaza pe ratiune si emotie si necesita efortul si disciplina ambilor membrii ai cuplului pentru a supravietui.

Dupa multi ani de consiliere de cuplu, Chapman a ajuns la concluzia ca exista cinci limbaje ale iubirii, fiecare cu diverse dialecte:

1. Cuvintele de incurajare

O modalitate de exprimare a iubirii este utilizarea cuvintelor de incurajare, a complimentelor. Trebuie sa tinem insa cont ca acestea nu trebuie utilizate pentru a obtine un anumit beneficiu, ci pentru a imbunatati starea de spirit a persoanei iubite.

De exemplu, o simpla incurajare ca „Stiu ca poti sa faci asta, am increderere in tine!” este de mare ajutor intr-un moment de cumpana. Totodata, un compliment sincer, ca „Iti sta foarte bine imbracata cu rochia asta” poate aduce o mare bucurie fiintei iubite.

Sunt detalii minore, dar fac diferenta in relatia de cuplu, mai ales daca limbajul principal al iubirii unuia dintre cei doi sunt cuvintele de incurajare.

2. Timpul petrecut alaturi de cel drag

Sa-ti petreci timpul alaturi de persoana draga nu inseamna sa stai in aceeasi incapere, foarte aproape de ea, ci presupune sa va acordati intreaga atentie unul celuilalt si sa lucrati impreuna pentru un scop comun.

Una dintre cele mai comune metode este conversatia, insa o conversatie de calitate trece de simpla ascultare a cuvintelor persoanei iubite. Aceasta implica o ascultare suportiva, activa, impartasirea experientelor, gandurilor si sentimentelor, neintrerupt, cat si intelegerea a ceea ce persoana de langa tine iti transmite. In timpul acestui tip de conversatie, cuplul trebuie sa mentina contactul vizual, sa se focalizeze doar pe ceea ce spune celalalt, sa observe limbajul corporal cu mare atentie si sa nu intrerupa conversatia.

Un alt dialect al acestui limbaj estre reprezentat de activitatile de calitate, in timpul carora atentia cade pe a face o anumita activitate impreuna, ca de exemplu pescuitul, o excursie pe munte, vizionarea unui film, asamblarea unui puzzle.

3. Cadourile

Anumitor persoane le place sa primeasca mici cadouri din partea persoanei iubite, simbol al iubirii, al faptului ca se afla adesea in gandul ei. Acestea au valoare emotionala pentru persoana care le primeste. De obicei, persoanele al caror limbaj al iubirii este reprezentat de primirea micilor atentii, valoarea materiala a acestora nu este primordiala, ci efortul depus in procurarea cadoului si sentimentele investite in oferirea lui.

De exemplu, acum ceva timp, pe vremea cand tehnologia nu ocupa un loc atat de important in viata noastra, cel mai frumos cadou era reprezentat de un buchet de flori sau o felicitare parfumata, plina de cuvinte de dragoste pentru persoana iubita. Acum, chiar daca s-au mai schimbat putin vremurile, oamenii apreciaza o multime de tipuri de atentii, de la ciocolata preferata, la o cina romantica pana la un bilet de vacanta in locatia preferata.

4. Micile servicii

Tuturor ne place ca, din cand in cand, persoana iubita sa ne preia din atributiile casnice, cum ar fi spalatul vaselor, cumparaturile sau schimbatul unui bec. Aceste activitati necesita timp, efort si energie, dar si disponibilitatea si placerea de a-i face celuilalt o bucurie. Iar rasplata pentru munca depusa vine prin bucuria exprimata de celalalt la vederea surprizei.

5. Contactul fizic

Este stiut de mult timp faptul ca atingerea reprezinta o metoda de a comunica iubirea, fie un sarut, o atingere pe umar sau o imbratisare. Pentru un cuplu, atingerea are o puternica incarcatura emotionala, fiind un indice al iubirii. Dupa o zi obositoare la serviciu, un masaj linistitor este una dintre cele mai placute metode de a-ti arata iubirea pentru persoana draga, iar o imbratisare calduroasa intr-un moment de cumpana este tot ce asteapta celalalt.

Intr-un cuplu, de cele mai multe ori, cei doi nu au acelasi limbaj al iubirii. Fiecare are un limbaj dominant, iar datoria celuilalt este sa fie atent si sa il descopere, ca mai apoi sa vorbeasca in limbajul preferat de celalalt. In momentul in care decidem sa ne exprimam in limbajul iubirii dorit de partener, cream o atmosfera emotionala favorabila in cadrul careia toate conflictele se solutioneaza si se dezvolta o legatura trainica intre cei doi.

Tu stii care dintre cele cinci limbaje ale iubirii este dominant pentru tine? Dar pentru partenerul tau?

Older posts

© 2024 IACBC

Theme by Anders NorenUp ↑