IACBC

International Association of Cognitive Behavioral Coaching

Category: Parental Coaching

Poti sa influentezi viitorul carierei sale?

12181987_1007125899332363_1337213359_n (1)

Am vorbit in celelalte articole despre impactul tau ca parinte asupra sanatatii mintale si fizice, succesului scolar si dezvoltarii sociale al copilului tau in functie de stilurile parentale.

Deja a devenit o meserie serioasa, insa sa nu crezi ca treaba ta se termina aici. Pe langa toate acestea, nu doar simtul comun, ci si literatura de specialitate indica faptul ca rolul tau in viitorul lor vocational este esential. Inca de foarte mici, copiii pot fi influentati de modul in care tu comunici cu ei, in care ii incurajezi sa exploreze  mediul sau interior (propiile interese, valori, calitati) si mediul exterior.

In ziua de astazi, cariera reprezinta pentru multi oameni un mod de a-si defini identitatea, mai mult decat mijlocul prin care isi castiga traiul pentru a se intretine pe sine si familia lor, pentru a-si indeplini dorintele materiale. Cariera poate reprezenta o sursa de satisfactii emotionale, financiare si cognitive prin invatare si progres continuu.

Persoanele semnificative ca parintii, prietenii apropiati sau profesorii pot sa constituie un sprijin real in vederea setarii obiectivelor, descoperirii valorilor personale si implicit, formarii identitatii, in special prin oferirea suportului emotional si instrumental in vederea selectarii potrivite a informatiilor din mediu. Intrucat familia in care ne nastem sau alaturi de care crestem si ne formam ca indivizi are anumite valori, obiceiuri, religie, asteptari sau mod de a comunica, aceasta va avea o influenta asupra deciziilor noastre importante. Intr-un review teoretic din anul 2004 asupra a 77 de studii publicate care analiza influenta familiei de origine asupra diferitelor constructe legate de cariera s-a concluzionat faptul ca de-a lungul vietii, atat suportul, caldura, atasamentul si autonomia, cat si ocupatiile parintilor si nivelul educational, au intr-adevar un impact important.

Deci cum poti sa iti ajuti micutul sa ajunga mare?

1. In primul rand, suportul parental consta in faptul ca parintii isi lasa copiii sa ia propriile decizii, oferind in acelasi timp orientare si suport instrumental, cum ar fi ajutorul pentru scrierea aplicatiilor si crearea dosarelor de admitere la facultate. Incurajeaza-ti adolescentul in explorarea optiunilor si intereselor vocationale, ajuta-l sa reflecteze asupra alternativelor posibile. Ofera-i solutii si sfaturi ori de cate ori este nevoie. Nu uita sa ii apreciezi micile reusite, asta ii va creste autoeficacitatea, adica masura in care el/ea are incredere ca poate sa reuseasca.

2. Comportamentele parentale care ar putea sa il influenteze negativ in dezvoltarea vocationala sunt cele care implica un control crescut. Nu incerca prea mult sa iti impui propriile idei si optiuni vocationale, impotriva dorintelor sale. Poate te asteptai ca fiul tau sa devina un doctor ilustru, dar arata-i ca il iubesti la fel de mult chiar daca ar prefera sa devina artist.
Parintii suportivi in directia autonomiei copiilor lor sunt, prin definitie, parinti care manifesta un interes real, autentic pentru cariera acestora, pentru nevoile lor, neincercand sa manipuleze relatia respectiva pentru satisfacerea propriilor dorinte.

3. Stilul de parenting, stilul de atasament, relatiile si comunicarea din cadrul familiei par sa contribuie la procesul de explorare si de selectie a domeniului ocupational si la procesul de luare a deciziilor importante pentru dezvoltarea carierei. In timp ce parintii echilibrati ofera suport emotional si caldura, dar isi mentin standardele inalte, limitele si controlul la nivele adecvate, oferind in acelasi timp suficienta autonomie, parintii autoritari nu confera suficienta autonomie si suport emotional, concentrandu-se in a mentine un grad crescut de control. De asemenea, un atasament securizant, fara ca aceasta sa insemne dependenta de parinte si lipsa de independenta va influenta o dezvoltare adecvata a identitatii sale vocationale.

Nevoia de autonomie implica initierea, mentinerea si reglarea comportamanentului uman propriu, in acest caz insemnand ca indivizii isi vor satisface aceasta nevoie prin alegerea propriului parcurs vocational. Autonomia, mai mult decat a fi independent, inseamna a manifesta comportamente care deriva din vointa autentica, esentiala pentru o functionare optima, acest fapt fiind evidentiat de multe cercetari din diferite domenii. Spre exemplu, numeroase dovezi s-au adus in favoarea acestei perspective din domeniul educational, actiunile „auto-determinate” avand efecte pozitive asupra strategiilor de invatare, strategii de coping mai putin dezadaptative (felul in care trece peste esecuri) si performante academice mai bune. Prin comparatie, controlul psihologic se refera la acea caracteristica a parintilor manifestata prin tehnici intrusive de crestere a compliantei copilului, iar aceasta este asociata in multe studii cu diferite rezultate negative ca depresia, stima de sine scazuta si probleme de externalizare precum si cu performante academice scazute.

Aminteste-ti cat de mult iti doreai si tu sa poti lua propiile decizii si cat de confuz te simteai in legatura cu viitorul tau ca adult. Copilul tau are nevoie de sfaturile tale, incurajari verbale, discutii pe tema optiunilor vocationale, diferite activitati menite sa contribuie la autocunoastere si cunoasterea pietei muncii (sugestii, informatii despre organizatii, job-uri, carti sau alte materiale etc.), insa incearca sa iei in considerare si sa respecti preferintele copilului tau, pentru ca acest lucru ii va creste motivatia intrinseca de a explora si de a-si gasi calea.

STILURI DE PARENTING

bigstockphoto_happy_family_on_the_floor_2097970

Fiecare parinte adopta propriul stil de parenting atunci cand vine vorba despre cresterea copilului. Unii sunt mai indulgenti, lasand copilul sa faca ce vrea, altii sunt mai stricti, considerand ca un copil nu este capabil sa ia cele mai bune decizii.

Ei bine, este deja bine cunoscut faptul ca modul in care un parinte isi creste copilul influenteaza dezvoltarea si comportamentul acestuia.

Modul in care un parinte raspunde atunci cand copilul face o greseala, gradul de control pe care il impune copilului precum si modul de exprimare al afectiunii fata de acesta sunt aspectele esentiale ale parentingului care isi pun amprenta asupra dezvoltarii si comportamentului copilului.

Cercetatorul Diana Baumrind a indentificat patru mari stiluri de parenting: autoritar, democratic, permisiv si neimplicat, pe baza a doua dimensiuni – control si afectivitate.

Haideti sa facem o trecere in revista a acestor stiluri, dar si ceea ce implica adoptarea lor.

Stilul autoritar
Stilul de parenting autoritar este caracterizat printr-un nivel ridicat de cerinte si asteptari, combinat cu un nivel scazut de suport oferit copilului. Sunt acei parinti care impun copiilor reguli stricte, program strict, nu ii lasa sa ia propriile decizii si nu ofera suficienta afectiune. Acest copii sunt deseori amenintati cu pedeapsa, nu li se ofera incredere si sunt deseori criticati. Parintii autoritari nu ofera explicatii copiilor si descurajeaza comunicarea deschisa.

Copiii care sunt crescuti de parinti autoritari au rezultate scolare bune, dar le lipsesc abilitatile sociale si au o stima de sine scazuta.

Stilul democratic
Stilul democratic, numit adesea si stilul de parenting echilibrat este caracterizat printr-un nivel ridicat de cerinte si asteptari combinat cu un nivel ridicat de afectiune si suport oferit copilului. Parintii cu stil democratic sunt aceia care incurajeaza initiativele copilului, lauda succesele acestuia, asculta intrebarile si ii explica atunci cand a gresit. Stabilesc reguli clare, dar flexibile si iau in considerare parerea copilului atunci cand se ia o decizie, incurajand comunicarea deschisa. Sunt acei parinti fermi, dar si sensibili la nevoile copilului.

Copiii crescuti cu un stil de parenting democratic au rezultate scolare bune, sunt echilibrati, au stima de sine ridicata si se adapteaza usor in societate.

Stilul permisiv
Stilul de parenting permisiv este caracterizat prin asteptari si cerinte scazute si suport si afectiune ridicate. Parintii permisivi sunt acei parinti care au mai degraba statutul de prieten al copilului. Sunt hiperprotectivi, ofera foarte multa afectiune, evita conflictele cu copilul si cedeaza usor la insistentele acestuia. Acesti parinti nu au asteptari clare de la copil, nu impun reguli si actioneaza doar cand consecintele comportamentului copilului sunt grave.

In general, copiii cu parinti permisivi au rezultate scolare slabe, nu sunt responsabili si consecventi, dar au abilitati sociale ridicate si stima de sine ridicata.

Stilul neimplicat
Stilul neimplicat este caracteristic acelor parinti care nici nu au asteptari mari de la copiii lor, nici nu le ofera afectiune si suport. Acesti parinti sunt cei care asigura nevoile de baza ale copiilor, dar nu se implica mai mult in viata lor. Copiilor nu li se impun reguli, nu sunt implicati in activitati de familie si nu este incurajata comunicarea.

Copiii cu parinti neimplicati au rezultate slabe in toate domeniile, sunt copii care deseori au probleme de comportament, probleme cu autocontrolul, ajungand deseori la abuz de substante.

Aceste stiluri de parenting nu se gasesc in forma lor pura. Fiecare parinte are o combinatie de stiluri, insa unul este predominant. De asemenea, stilurile de parenting se schimba pe parcursul dezvoltarii unui copil si acelasi stil de parenting poate avea impact diferit asupra a doi copii cu temperament diferit.

Ce stil de parenting sa adoptam?

Cercetarile realizate pana in prezent pe stilurile de parenting sugereaza ca stilul de parenting democratic este cel mai eficient. Acesta promoveaza suportul, comunicarea si sensibilitatea la nevoile copilului, dar si fermitate si control. Acestea combinate ajuta la o dezoltare armonioasa si echilibrata.

 

Bibliografie:

Aunola, K., Stattin, H., & Nurmi, J. E. (2000). Parenting styles and adolescents’ achievement strategies. Journal of adolescence, 23(2), 205-222.
Babu, S. (2015). PARENTING STYLES AND ACADEMIC SUCCESS. Sai Om Journal of Arts & Education: A Peer Reviewed International Journal (Online ISSN 2348–3520), 2(1), 12-16.
Milevsky, A., Schlechter, M., Netter, S., & Keehn, D. (2007). Maternal and paternal parenting styles in adolescents: Associations with self-esteem, depression and life-satisfaction. Journal of Child and Family Studies, 16(1), 39-47.

Un parinte pozitiv, un copil fericit

2753834595_c0396e2235_b

Acum ceva timp vorbeam despre importanta emotiilor pozitive in viata de zi cu zi.

Oare iti mai aduci aminte?

Ei bine, in articolul de fata vom sublinia importanta pozitivismului in cresterea si educarea copiilor, domeniu cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de parenting pozitiv. Disciplina pozitiva, un alt nume dat domeniului, reprezinta modul pozitiv in care parintii isi ghideaza copiii prin viata, fara a apela la pedepse. Printre credintele de baza ale domeniului se regaseste faptul ca orice copil are dreptul de a fi tratat cu respect, fara a fi amenintat cu violenta si incurajat cat mai mult.

Cum?

Schimbarea modului de gandire este probabil primul pas in a deveni un „parinte pozitiv”. Este poate cea mai grea parte, avand in vedere faptul ca este necesar sa intelegem ca disciplina nu presupune pedepse, ci educatie. Aceasta educatie se face in diverse moduri:
  
Modelarea comportamentului
Copiii imita foarte mult comportamentul adultilor din jurul lor, in special al parintilor. Ce ar trebui tu, ca parinte, sa intelegi? Ca puterea exemplului este foarte importanta. Invata-ti copilul sa fie respectuos spunand multumesc sau salutand vecinii. Invata-l sa fie receptiv la nevoile celorlalti, ajutand-o pe bunica sa spele merele pentru prajitura sau ajutandu-l pe bunic in gradina.

Jocul
Jocul este o activitate vitala pentru copii, fiind modalitatea cea mai buna cu ajutorul careia atat cei mici, cat si cei mari, pot invata o multime de lucruri. De exemplu, il poti invata pe copilul tau cum sunt aranjate tacamurile si cum sa se comporte la masa prin intermediul unui joc: imprimi o bucata de material cu pozitia farfuriilor, a tacamurilor si a paharelor si dupa ce ii explici ce obiect corespunde fiecarui contur de pe material, il provoci la un concurs tip puzzle; initial cu ajutorul sablonului, apoi fara el. Incearca sa il si rasplatesti cu incurajari de fiecare data cand are un rezultat bun. In acele momente, copilul nu doar invata lucruri noi, dar si interactioneaza cu cei din jur si, interactiunea sociala este un alt mod prin care acesta invata.

Empatia
O parte importanta a procesului de parenting pozitiv este empatia. Copilul trebuie sa inteleaga ca toate sentimentele lui sunt acceptate, insa nu si toate comportamentele. Datoria noastra ca parinte este sa il facem sa inteleaga faptul ca este ok sa simti atat bucurie, cat si furie, dar important este modul in care ne exprimam acea traire. Observarea si discutarea trairilor altor copii, prin simpla asistare la jocul altor prieteni il poate ajuta mult pe micutul tau.

Beneficii
Printre beneficiile parenting-ului pozitiv se regasesc:

  • Dezvoltarea atasamentului securizant intre parinte si copil, mai exact faptul ca cel din urma intelege si stie ca parintele il iubeste neconditionat si isi poate manifesta si regla singur propriile emotii
  • Dezvoltarea rezilientei copilului, capacitatea sa de a-si reveni mai rapid in urma unui eveniment stresant
  • Impactul pozitiv asupra dezvoltarii creierului copilului

De retinut!

Fii mereu prezent pentru copilul tau, indiferent de varsta.
Petrece timp cu copilul tau, departe de tehnologie.
Ajuta-l pe copil sa-si dezvolte inteligenta emotionala.
Gaseste metode optimiste de a explica lucrurile copilului tau.
Este ok sa gresesti, nimeni nu se naste invatat.
Pastreaza o relatie pozitiva cu cei din jurul tau.

© 2021 IACBC

Theme by Anders NorenUp ↑