Indiferent de ce aspect al vietii noastre vorbim, dorim sa fim cei mai buni in ceea ce facem. Cu totii vrem sa atingem acele standarde si obiective care ne fac sa ne simtim puternici, superiori si impliniti. Cu alte cuvinte, asa cum se evidentiaza si in literatura de specialitate, lupta pentru perfectiune este un fenomen normal pentru cele mai multe persoane, iar nevoia de a trai este legata de aceasta stradanie. Silverman (1993, pp.58-59) sustine ca perfectionismul este un stimulent de baza pentru a atinge excelenta: „fara perfectionism, nu ar fi campioni olimpici, capodopere artistice, cercetari stiintifice importante si lideri morali”.

Insa, problema perfectionismului apare atunci cand la baza nevoii de a excela sta frica de a nu gresi sau de a nu fi perfect. In acest context, teama de a nu gresi devine principalul impuls, iar rezultatele sunt afectate negativ. Fiecare misiune nu este dusa la bun sfarsit datorita atentiei crescute la detaliile minore, nerelevante.

Daca ar fi sa definim perfectionismul, acesta a fost conceptualizat de cercetarile in domeniu atat ca o trasatura de personalitate, cat si ca un mod de a gandi si reactiona cu privire la anumite comportamente.

Exista doua elemente esentiale care caracterizeaza perfectionismul: setarea unor standarde inalte si tendinta excesiva de a critica propriul comportament. Persoanele care sunt perfectioniste isi impun standarde foarte inalte, insa, de cele mai multe ori, acestea nu sunt realiste, iar acest lucru duce la critica si ruminatie atunci cand rezultatele nu sunt conform standardelor stabilite initial. Persoanele cu un nivel crescut de perfectionism sunt nemultumite de activitatile lor sau activitatea celorlalti si, prin urmare, colaborarea cu acestea devine mai dificila.

Este coaching-ul cognitiv-comportamental o solutie pentru perfectionism?

O serie de studii au aratat ca abordarea cognitiv-comportamentala are un impact pozitiv asupra reducerii perfectionismului si a comportamentelor relationate cu acesta. Studiile au aratat ca modul de gandire rigid existent in situatia perfectionismului se dezvolta inca din perioada copilariei, iar persoana nu este intotdeauna constienta de prezenta acestor ganduri. Astfel, o abordare care evidentiaza si flexibilizeaza aceste tipuri de ganduri devine esentiala.

Teoria care sta la baza abordarii cognitiv-comportamentale sustine faptul ca principalii factori care influenteaza modul in care ne comportam si reactionam la evenimentele din jur sunt gandurile noastre. Tinand cont de asumptiile acestei abordari, procesul de coaching cognitiv comportamental este unul personalizat, se dezvolta pe nevoile persoanei, iar uneori presupune si identificarea si flexibilizarea tiparelor extrem de rigide in gandire. Evidentierea legaturii intre gandurile pe care le avem si modul in care ne simtim si comportam devine importanta in acest proces.

De pilda, daca este nevoie sa se ia o decizie importanta cu privire la viitorul unui departament intr-o companie, o persoana perfectionista cel mai probabil va gandi astfel: „Daca iau o decizie nepotrivita toata lumea va crede ca sunt un lider inutil care nu ar trebui sa ocupe aceasta pozitie” si va amana luarea deciziei argumentand ca „Sunt ocupat acum cu un alt proiect care este foarte important si trebuie sa-mi dedic timpul acestuia”. In aceasta situatie coach-ul ar trebui sa sublinieze faptul ca este normal sa ne dorim sa luam o decizie corecta, insa comportamentele de procrastinare nu ne ajuta. Ulterior, se va face legatura intre faptul ca amanarea implicarii in luarea deciziei poate sa aiba la baza teama fata de modul in care ceilalti vor evalua decizia noastra. Insa, trebuie punctat ca atunci cand ceilalti nu sunt de acord cu planul propus de noi, asta nu ne face o persoana inutila sau incompetenta.

Se va aborda si aspectul procrastinarii si se va incuraja persoana sa isi realizeze o agenda de lucru, sa obtina cat mai multe informatii inaintea oricarei decizii, precum si sa ia in considerare opiniile tuturor celor implicati in proiect.

In concluzie, flexibilizarea acestor credinte care stau la baza perfectionismului poate duce la cresterea starii de bine si la performante mai bune, deoarece chiar si in populatia non-clinica aceste tipuri de ganduri cauzeaza reactii emotionale negative, afectand calitatea vietii. Astfel, o abordare care incurajeaza schimbarea si flexibilizarea acestui stil de gandire, intr-o maniera rationala, este esentiala in „lupta cu perfectionismul nesanatos”.

Bibliografie:

Besharat MA, Nadali H, Zebardast A, Salehi M (2008). Perfectionism and styles to overcome it. Iranian Psycho. J., 5(17): 8.

Ellam-Dyson, V., & Palmer, S. (2010). Rational coaching with perfectionistic leaders to overcome avoidance of leadership responsibilities. The coaching psychologist, 6(2), 6-7.

Kearns, H., Forbes, A., & Gardiner, M. (2007). A cognitive behavioural coaching intervention for the treatment of perfectionism and self-handicapping in a nonclinical population. Behaviour Change, 24(3), 157.

Melrose, S. (2011). Perfectionism and depression: vulnerabilities nurses need to understand. Nursing research and practice, 2011.

Silverman, L. K. (1993). Counseling the gifted and talented. Love Publishing Co., 1777 South Bellaire St., Denver, CO 80222.