Stresul reprezinta reactia organismului uman la situatii percepute ca amenintatoare si fata de care, persoana considera ca nu detine strategii de rezolvare. Relatia dintre stres si sanatate este bine documentata in literatura de specialitate. O multitudine de studii indica efectele adverse ale acestuia in raport cu sanatatea fizica si mentala.

Cum este influentata sanatatea de catre stres?

In cea mai mare parte reactia organismului la stresori este una benefica, adaptativa, deoarece mobilizeaza resursele organismului spre a face fata situatiilor aversive. Medierea dintre evenimentul extern si reactia fiziologica se face prin intermediul sistemului cognitiv si prin hormoni de stres, precum cortizolul. Cand mintea noastra percepe pericol din exterior, nivelul de glucocorticoizi si catecolamine creste in organism. Acest lucru determina cresterea ritmului cardiac, a tensiunii musculare, activarea organismului si un consum mare de energie. Cand pericolul perceput dispare, nivelul acestor hormoni se reduce, iar organismul revine la starea initiala de functionare.

Problemele apar cand stresorii din mediu produc activare constanta sau intermitenta, asa incat nivelul de cortizol si catecolamine ramane ridicat in organism. Un mecanism al influentei stresului asupra sanatatii este acela ca nivelul ridicat de astfel de hormoni duce la epuizarea resurselor organismului si la cresterea apetitului alimentar, iar in plus forteaza organismul sa produca insulina. Combinatia de glucocorticoizi si insulina este una periculoasa deoarece promoveaza depunerea grasimilor si de placi arterosclerotice pe artere. De asemenea, presiunea arteriala crescuta datorata nivelului ridicat de cortizol promoveaza depunerea placii arterosclerotice. Aceste depuneri duc in timp la o serie de probleme medicale serioase ca de exemplu: scaderea sistemului imunitar, obezitate, hipertensiune arteriala, arteroscleroza, atac vascular cerebral.

O alta consecinta pe care o are stresul asupra sanatatii, de aceasta data a celei mentale, o reprezinta alterarea relatiilor sociale care poate predispune persoana la tulburari de depresie sau anxietate. In anumite cazuri, pentru a controla nivelul de stres se recurge la abuz de substante ce are apoi un puternic impact asupra sanatatii fizice.

Cum devenim stresati?

Cu toate ca exista si factori fiziologici individuali de care depinde reactia organismului la stres, sensibilitatea glandei corticosuprarenale ca de exemplu, acestia nu sunt singurii determinanti. Factorii psihologici de procesare si evaluare a stimulilor externi sunt la fel de importanti in aparitia acestui fenomen, acestia intervenind in perceperea excesiva a pericolului si evaluarea situatiilor ca fiind amenintatoare sau lipsite de control. In general, noi oamenii, consideram o situatie ca fiind stresanta in masura in care credem ca situatia este relevanta pentru scopurile noastre, incongruenta cu ceea ce ne dorim si credem ca nu dispunem de resurse necesare pentru a-i face fata. Astfel, evaluarea unei situatii ca fiind incontrolabila si impredictibila ne determina reactia fiziologica de stres precum si stari de furie, anxietate, depresie. Situatiile evaluate in acest fel pot fi de la cele cotidiene, situatii majore de viata, pana la traume. O serie de studii indica un impact mai mare al stresului rezultat din tracasarile cotidiene decat stresul rezultat din evenimente majore de viata. Lipsa banilor, ingrijorari legate de greutate, conflicte cu cei apropiati, prea multe sarcini la serviciu sau probleme medicale ale membrilor din familie sunt doar cateva exemple de astfel de tracasari constante care, zi de zi, duc la acumularea unui nivel ridicat si persistent de stres.

Ce putem face?

Avand in vedere caracteristicile stresului descrise mai sus, cateva dintre practicile cognitiv-comportamentale ar putea viza, in primul rand, modalitati de modificare a factorilor interni (nivelul cognitiv) in ceea ce priveste evaluarea stimulului amenintator din mediu. Spre exemplu, conform lui Palmer si Gyllensten (2005), strategiile centrate pe reducerea stresului se adreseaza identificarii acelor elemente percepute de persoana ca fiind stresante, gasirea unor moduri diferite de raportare la acele elemente, iar mai apoi, aplicarea in mod repetat a acelor moduri de raportare la situatiile de zi cu zi. Acestea sunt insotite de monitorizarea schimbarilor pe care acele strategii le produc. In al doilea rand, vizam modificarea factorului extern, a stresorilor (prin rezolvare de probleme, in conditiile in care acest lucru este posibil) sau acceptarea si gasirea de alternative. O interventie utila trebuie sa aiba in vedere cauzele, fie ele de natura externa (mediul in care persoana isi desfasoara activitatea), fie interna (gandurile disfunctionale sau convingerile pe care persoana le are despre realitatea inconjuratoare). In al treilea rand, abordam activarea fiziologica ridicata prin tehnici de reducere a acestei activari. Utilizam tehnicile de relaxare cum ar fi: tehnici de respiratie, training autogen sau relaxare progresiva Jacobson.

Stephen Palmer (2005) afirma ca „o abordare a coaching-ului bazata pe principiile cognitiv-comportamentale care sunt, de obicei, orientate spre rezolvarea de probleme, poate reduce stresul si, astfel, sa contribuie la atingerea scopului dorit’’. Impactul este cu atat mai mare cu cat acest scop include si componenta de sanatate.

Bibliografie:

Grant, A. M., & Cavanagh, M. J. (2007). Evidence-based coaching: Flourishing or languishing?. Australian Psychologist, 42(4), 239-254.
Gyllensten, K., & Palmer, S. (2005). Can coaching reduce workplace stress.The Coaching Psychologist, 1(1), 15-17.
Kanner, A. D., Coyne, J. C., Schaefer, C., & Lazarus, R. S. (1981). Comparison of two modes of stress measurement: Daily hassles and uplifts versus major life events. Journal of behavioral medicine, 4(1), 1-39.
Lazarus, R. S. (1993). Coping theory and research: past, present, and future. Psychosomatic medicine, 55(3), 234-247.
McEwen, B. S. (2000). Allostasis and allostatic load: implications for neuropsychopharmacology. Neuropsychopharmacology, 22(2), 108-124.
Ursin, H., & Eriksen, H. R. (2004). The cognitive activation theory of stress. Psychoneuroendocrinology, 29(5), 567-592.