mindful

Mindfulness este un concept umbrela, care se refera la a fi ancorat in prezent, atent si constient, a observa si descrie realitatea, evenimentele, fara a emite judecati de valoare. De asemenea, inseamna a reactiona de la situatie la situatie, evitand evaluarile stereotipice si raspunsurile automate.
Datorita efectelor pozitive ale tehnicilor mindfulness asupra persoanei si relatiilor sale, autorul consacrat Kabat-Zinn, a inclus astfel de tehnici in programele de educatie parentala, tehnici ce sunt descrise in cartea sa, devenita lectura de referinta, tradusa si publicata in limba romana, cu titlul “Mindfulness pentru parinti”. Autorul defineste arta de a fi un parinte mindful (constient), ca fiind abilitatea de a pastra constant in minte ceea ce este important, de a avea capacitatea de-a lungul interactiunilor cu copiii nostri, sa dam din cand in cand doi pasi in spate, mai ales in situatiile dificile, si sa ne intrebam “Ce este cu adevarat important aici ?”

Care sunt avantajele in a fi un parinte mindful ?

Studiile derulate in ultimii 10-15 ani au aratat ca utilizarea de tehnici de tip mindfulness in cresterea copiilor se asociaza cu efecte pozitive, atat pentru parinti cat si pentru copii. Pentru parinti s-au observat scaderea nivelului de stres, a efortului emotional, mai putine simptome de tristete și anxietate, precum si o reglare emotionala mai buna, inclusiv pentru furie. De asemenea, sa evidentiat imbunatatirea comunicarii, sporirea increderii in abilitatile proprii de crestere si educare a copiilor, precum si stabilirea de scopuri mai clare si mai realiste in acest sens.
Pentru copii, s-au observat cresteri ale abilitatilor de comunicare, ale reglarii emotionale, a satisfactiei de viata, mai putine probleme de comportament, anxietate, depresie sau abuz de substanta.
In plus s-au observat imbunatatiri semnificative in ce priveste relationarea parinte-copil, un climat afectiv mai favorabil, concomitent cu o disciplina mai consecventa, sustinuta prin rationament inductiv nu prin pedepse.

Ce inseamna sa fii un parinte mindful ?

Pornind de la literatura de specialitate si de la rezultatele studiilor realizate pentru a testa interventiile de tip mindfulness in cresterea copiilor, un grup de psihologi din San Francisco, condus de Larissa G. Duncan, au propus si testat un model de mindful parenting cu 5 dimensiuni de baza, care pot fi dezvoltate prin coaching parental.
Aceste dimensiuni sunt :
a) ascultare activa, constienta, care merge dincolo de ceea ce spune copilul, integrand limbajul sau non-verbal si intelegand coloratura emotionala, nevoile, perspectiva proprie a copilului, precum si ceea ce sta in spatele a ceea ce el spune. Printr-o astfel de ascultare, impreuna cu atitudinea de interes si dorinta de a intelege, copilul poate fi incurajat sa comunice deschis, sa fie sincer si increzator in parintele sau.
b) acceptare non-evaluativa pentru sine si pentru copil – adica acceptarea faptului ca fiecare om poate avea abilitati mai mult sau mai putin dezvoltate, succes si esec, vise dar si limite. Inclusiv relatia parinte – copil poate fi una cu urcusuri si coborasuri, in care atat parintele cat si copilul pot avea dificultati. Acceptarea non-evaluativa pentru sine si pentru copil nu inseamna ca nu existe exigente, standarde, insa acestea trebuie sa fie realiste, ajustate la varsta si abilitatile copilului, cat mai putin influentate de judecata subiectiva derivata din experientele de viata problematice ale parintelui.
c) constientizarea emotiilor proprii si pe cele ale copilului – este considerata abilitate centrala si in inteligenta emotionala, permite dezangajarea de reactii si comportamente ce apar ca raspuns automat la emotiile puternice si neplacute. Prin recunoasterea si acceptarea propriilor emotii, dar si pe ale copilului, creste deschiderea spre dialog, spre gasirea de solutii. In special copilului, este extrem de important sa-i fie recunoscute si acceptate emotiile, mai ales atunci cand nu ii sunt indeplinite dorintele (Ex. “inteleg ca esti trist ca nu putem manca acum desertul, si mie mi-ar fi placut, dar asa este regula familiei noastre – mancam desertul dupa masa”).
d) reglare emotionala – exercitarea unui control adecvat asupra manifestarii emotiilor disfunctionale, precum furia sau frica intensa. Nu inseamna ca un parinte mindful nu are emotii negative, sau ca nu are momente de iritare, de furie, insa el regleaza reactia asociata lor sau, cum spuneam la inceput, face doi pasi in spate si pune lucrurile in perspectiva, discernand ce este important de ceea ce este contextual.
Reglarea emotionala este esentiala in mentinerea unei relatii armonioase, dar este si un proces prin care parintele invata astfel copilul cum sa realizeze la randul sau, reglarea emotiilor puternice, in special a afectului negativ. Are loc o invatare implicita, neintentionala, care va influenta pe termen lung bunastarea psihica si capacitatea de reglare si relationare a copilului.
e) suport emotional (compasiune) pentru sine si pentru copil – aceasta fiind definita ca o tendinta spre afectivitate binevoitoare, care sa aline suferinta, opusa perfectionismului disfunctional sau tendintei spre (auto)invinovatire. Nu inseamna mila, nici compatimire. Ci mai degraba intelegere, empatie, suport.
In cazul parintilor ce dau dovada de compasiune in momentele dificile, de suferinta, copiii au o perceptie mai ridicata a suportului si acceptarii de catre parintii. Ei tind sa treaca mai usor peste eventuale esecuri, sunt mai intelegatori la randul lor cu ei insisi si motivati in general de dorinta succesului, nu de frica de esec, ceea ce scade riscul pentru depresie si anxietate si creste sansa de reusita in viata.
Tinand cont de beneficiile pe care atitudinea deschisa, constienta, de tip mindfulness o are asupra parintilor, copiilor si relatiei lor, inclusiv pe termen lung, consider utila optimizarea celor cinci dimensiuni descrise mai sus, in mod autodidact sau prin apel la coaching-ul pentru parinti.

Bibliografie

Kabat-Zinn, M. (2009). Everyday blessings: The inner work of mindful parenting.
Duncan, L. G., Coatsworth, J. D., & Greenberg, M. T. (2009). A model of mindful parenting: Implications for parent–child relationships and prevention research. Clinical child and family psychology review, 12(3),