Anul 2015 a insemnat pentru noi un an in care am crescut. Si am crescut datorita voua, tuturor acelora care ne urmaresc munca pe acest blog . Ne-ati ajutat sa devenim mai buni. Noi vom incerca sa fim din ce in ce mai buni si in 2016.
Va multumim pentru interesul acordat pana acum, va asteptam si in continuare sa ne urmariti si va uram, din toata inima:
Echipa International Asociation of Cognitive Behavioral Coaching (IACBC)
Suntem in preajma sarbatorilor de Craciun si Anul Nou.
Toata lumea alearga in stanga si in dreapta dupa cadouri, decoratiuni, ultimele pregatiri pentru mesele festive. Suntem prinsi intr-o lunga lista cu lucruri de bifat pe ultima suta de metri. Dar oare se merita? Ce efect mai pot avea aceste ritualuri calendaristice asupra noastra, in toata aceasta alergatura?
Ritualurile sunt, in general, acele acte simbolice, repetitive, comportamente stereotipale care au loc intr-un anumit cadru temporal si spatial. Ritualurile de familie intaresc sentimentul de apartenenta prin transmitere de credinte si valori si prin crearea unei traditii. Mai multe cercetari au subliniat faptul ca participarea regulata la aceste activitati are efecte pozitive asupra starii de bine a individului.
Beneficiile participarii:
Sarbatorile de Craciun reprezinta acea perioada din an in care familia se reuneste, momentul acela puternic incarcat emotional in care cei in varsta nu-si mai incap in piele de bucurie la vedere intregii familii reunite.
Dincolo de traditia populara, exista rezultatele cercetarilor stiintifice ce atesta faptul ca implicarea in acest tip de ritualuri este asociata cu o stare de bine generala mai mare a indivizilor.
In 2011, un studiu realizat pe o populatie spaniola a vizat chiar aceasta legatura dintre participarea la ritualurile de Craciun si Anul Nou si starea de bine. Rezultatele nu puteau fi mai graitoare. Persoanele care au participat la aceste ritualuri in familie au prezentat un nivel mai ridicat de satisfactie cu viata, un nivel mai scazut de singuratate si afect negativ, in comparatie cu cei care au participat mai putin sau deloc la aceste ritualuri. Totodata, participarea la aceste ritualuri a corelat cu perceptia unei coeziuni sociale mai mari.
Legat de participarea la ritualuri, importanta este si masa luata in familie in cadrul acestora, nu doar simpla reuniune. In timpul mesei, se creeaza acea atmosfera pozitiva de care am vorbit putin mai sus, membrii familiei incep a povesti diverse amintiri din trecut, care de obicei starnesc amuzamentul celorlalti. Cercetarile arata ca mesele luate in familie, nu doar cele specifice anumitor sarbatori au efecte asupra performantei academice a tinerilor, asupra stimei de sine, simptomelor depresive si consumului de diverse substante, actionand ca un factor protector. In timpul meselor, comunicarea dintre membrii familiei poate deveni simbolica, prin utilizarea de porecle cu o anumita insemnatate si glume pe care doar ei le inteleg, ritualul devenind astfel incarcat afectiv.
Luand in considerare aceste aspecte pozitive ale petrecerii sarbatorilor in familie, nu ne costa nimic sa ne schimbam planurile in aceasta perioada si sa petrecem putin timp acasa, pentru a profita de beneficiile acestui ritual.
Surse:
Eisenberg, M. E., Olson, R. E., Neumark-Sztainer, D., Story, M., & Bearinger, L. H. (2004). Correlations between family meals and psychosocial well-being among adolescents.Archives of pediatrics & adolescent medicine,158(8), 792-796.
Fiese, B. H., Foley, K. P., & Spagnola, M. (2006). Routine and ritual elements in family mealtimes: Contexts for child well‐being and family identity.New directions for child and adolescent development, 2006(111), 67-89.
Paez, D., Bilbao, M. A., Bobowik, M., Campos, M., & Basabe, N. (2011). Merry Christmas and Happy New Year! The impact of Christmas rituals on subjective well-being and family’s emotional climate. Revista de Psicologia Social, 26(3), 373-386.
Mediul in care traim ne trimite o serie de mesaje despre cum ar trebui sa ne petrecem timpul de sarbatori, ce ar trebui sa facem de sarbatori, cu cine ar trebui sa petrecem sarbatorile si cum ar trebui sa ne simtim. Sarbatorile sunt prezentate ca fiind o perioada de pace si recunostinta, plina de bucurie si dragoste, o perioada a timpului petrecut cu cei dragi.
Adevarul e ca nu intotdeauna aceasta perioada este chiar asa.
De fapt, rutina noastra zilnica este „data peste cap” in aceasta perioada. Este posibil ca somnul sa nu mai fie de minim 8 ore pe noapte si este posibil sa nu reusim sa ne mentinem programul regulat de exercitii fizice, iar acest lucru poate duce la discomfort si stres in aceasta perioada.
In plus, perioada sarbatorilor este una caracterizata de mese copioase. Spre deosebire de perioadele curente din an, acum cumparam mai multa mancare decat de obicei. In aceasta perioada este documentat faptul ca oamenii cumpara si consuma alimente cu continut caloric mai mare decat in perioadele obisnuite din timpul anului. Studiul lui Pope et. Al (2014) arata ca indivizii sunt „prinsi in capcana indulgentei asupra propriei persoane” in perioada sarbatorilor si cumpara mancare ghidandu-se mai mult dupa traditie si mai putin dupa principii de nutritie corecte.
Ca urmare apare tendinta de supracumparare (atat din punct de vedere al aportului de calorii, cat si din punctul de vedere al cantitatii de alimente) care are un impact pe termen lung asupra cresterii in greutate.
Perioada sarbatorilor este caracterizata de faptul ca luam frecvent masa impreuna cu familia si prietenii nostrii si mergem la mai multe petreceri, asa incat suntem in permanenta expusi unor feluri de mancare care mai de care mai prezentabile si in stocuri abundente.
In aceasta perioada apar frecvent cresteri in greutate intre 0,37 – 0,93 kg. Daca ne uitam la aceasta crestere in greutate in sine, ea pare nesemnificativa. Dar studiile arata ca odata deschis apetitul pentru acest consum caloric ridicat, acesta tinde sa se mentina chiar si dupa Anul Nou. Indivizii continua sa cumpere mancare nesanatoasa chiar si in perioada post-sarbatori. Micile cresteri in greutate se mentin, iar ele sunt cele care deschid calea micilor cresteri in greutate repetate de-a lungul intregului an, cresteri in greutate intre 0,5 – 1 kg, care se cumuleaza, ducand apoi la cresteri semnificative in greutate si chiar la obezitate.
Ca sa putem „supravietui” acestei perioade, fara prea mari probleme de greutate, ar fi de dorit ca meniul meselor festive sa cuprinda atat produse traditionale, cat si produse care sa fie in acord cu reguli corecte de nutritie.
Stabilirea meniului poate sa fie un bun prilej de a pune de acord dorintele celor din familie, dar si de a constientiza care sunt beneficiile unei alimentatii mai sanatoase de sarbatori. Apoi, in momentul in care meniul este stabilit, riscul de a cumpara la intamplare produsele care se gasesc in magazin este foarte redus.
Produsele traditionale, cele care au aport mare de calorii, nu pot fi excluse in totalitate din meniu. In acest caz ar fi de preferat sa cumparam cele mai „sanatoase” dintre produsele cu aport caloric mare. Acest produse au costuri mai ridicate si astfel tentatia de a cumpara cantitati mari va scadea.
Este foarte important ca in perioada sarbatorilor sa se mentina cat se poate de mult din „obiceiurile sanatoase” de peste an. Ar fi de preferat sa se mentina activitatea fizica, chiar la nivel moderat.
Trebuie sa tinem seama ca in aceasta perioada se schimba de asemenea si mediul in care mancam. Asa cum am aratat mai sus, avem parte de invitatii din partea prietenilor, mergem la petreceri, ceea ce face ca tentatia de a manca nesanatos sa fie mult mai puternica decat in mod obisnuit.
Studiul lui Phelan et al. (2008) a aratat ca cei care au reusit sa isi mentina greutatea in perioada sarbatorilor si-au facut planuri specifice asupra meniurilor de sarbatori – inainte de inceperea acestora, au folosit tehnici prin care au controlat stimulii din mediu referitor la mancare, si-au impus anumite restrictii de dieta, au mancat micul dejun si au practicat – pe cat a fost posibil in aceasta perioada – exercitii fizice, chiar daca acest lucru a fost dificil.
Surse:
Pope, L., Hanks, A. S., Just, D. R., & Wansink, B. (2014). New year’s res-illusions: food shopping in the new year competes with healthy intentions. PloS one, 9(12), e110561.
Phelan, S., Wing, R. R., Raynor, H. A., Dibello, J., Nedeau, K., & Peng, W. (2008). Holiday weight management by successful weight losers and normal weight individuals. Journal of consulting and clinical psychology, 76(3), 442
Un somn de calitate este indicat, in primul rand, de evaluarea subiectiva pe care o atribuim acestuia, adica de cat de multumiti suntem, de timpul necesar adormirii, durata somnului, dificultatile din timpul somnului si functionarea din timpul zilei.
In acest sens, igiena somnului se refera la practicile generale care sustin calitatea somnului.
Importanta somnului este fara doar si poate un aspect vital, indeplinind o serie de functii, precum: refacerea organismului, randament crescut in ceea ce priveste invatarea de lucruri noi si repetarea informatiilor deja prelucrate.
O calitate proasta a somnului poate interfera cu viata de zi cu zi, putand duce la probleme precum: reducerea sanatatii fizice, dificultati cognitive generale (probleme de concentrare, de rezolvare a sarcinilor), depresie, anxietate, cresterea consumului de alcool sau substante. Mai mult decat atat, se pare ca si o simpla modificare de doua ore dintr-un somn regulat de opt ore ne poate face sa traim dificultati la nivelul atentiei, memoriei, argumentarii si stari de iritabilitate.
Practicile noastre vizavi de somn influenteaza calitatea somnului. Este necesar de mentionat faptul ca uneori problemele de somn pot aparea ca un efect secundar al altor probleme si sa nu depinda in intregime de obiceiurile persoanei in cauza. Date din literatura de specialitate au identificat o asociere pozitiva intre igiena somnului si calitatea subiectiva a somnului si a somnolentei din timpul zilei.
Astfel exista activitati care sustin o buna calitate a somnului. Totusi, sa ne reamintim ca suntem oameni, nu calculatoare care funtioneaza automat dupa acelasi rationament. Fiecare avem particularitatile noastre, astfel ca intr-adevar unele practici pot sa nu fie compatibile cu propria persoana.
• Orar regulat de somn
• Efort fizic in mod regulat, dar nu cu 2 ore inainte de a dormi
• Dormitor linistit, intunecos, la o temperatura confortabila
• Folosirea patului doar pentru somn
Suntem tentati, fie sa lucram in timp ce stam in pat, fie sa mancam. Acest obicei face creierul confuz atunci cand ne punem in pat, neexistand o asociere clara dintre un comportament si pat – Ce vrei sa faci? Sa mananci, sa lucrezi sau sa dormi?
• Ridicare din pat daca nu adorm in 20 minute
Uneori se poate intampla sa avem probleme de adormire, insa, dupa un timp indelungat pe care il petrecem incercand sa adormim, multi dintre noi ne frustram si ne enervam, mai ales atunci cand tragem cu ochiul la ceas si vedem cat e de tarziu. Emotii precum furia nu ne relaxeaza, ci ne activeaza fiziologic.
• Culcare doar cand sunt somnoros(oasa).
• Consum de cafea cu 4 ore inainte de culcare
• Fumat inainte de culcare sau in timpul noptii
• Alcool seara
• Mese copioase seara
• Griji, planuri în pat
Gandurile si grijile ne tin treji, fie ca sunt legate de aspecte cotidiene, fie de capacitatea de a adormi. O tehnica poate fi planificarea grijilor, oricat de ciudat ar suna acest lucru. De asemenea, planurile se fac pe hartie si nu in pat, fiind indicat sa planificam intr-o agenda activitatile pentru ziua urmatoare.
• Motait în timpul zilei
• Foame sau sete.
Desi unele par banale, obiceiurile nesanatoase vizavi de somn sunt relationate cu o incidenta mai mare a insomniei si a dificultatilor cronice in initierea sau mentinerea somnului. Mai multe cercetari au aratat ca persoanele care sufera de insomnie au practici nesanatoase de somn.
In ceea ce priveste orarul haotic de somn, multi dintre noi consideram ca putem compensa aceste ore pierdute din timpul saptamanii in zilele de weekend, lucru ce este gresit. Un program fluctuant al orelor de somn poate perpetua problemele cronice de somn. Cercetariile care au incercat sa identifice diferentele dintre cei care sufera de insomnie si cei cu somn sanatos au aratat ca insomniacii realizeaza mai multe comportamente inconsistente cu igiena somnului, de exemplu: au semnificativ momente mai multe in care „trag un pui de somn” peste zi, in toate zilele saptamanii.
De asemenea, comparand insomniacii fumatori cu fumatorii obisnuiti (care nu sufera de insomnie) se constata ca desi ambele categorii fumeaza aproximativ aceeasi cantitate de tigari, insomniacii au obiceiul de a fuma ultima tigara 5 minute inainte de se culca.
In ceea ce priveste consumul de alcool, la aceeasi cantitate de alcool ingerata categoria de insomniaci este cea care raporteaza consum de alcool cu 30 de minute inainte de ora de culcare.
Este adevarat ca unele comportamente sunt mai dificil de schimbat decat altele. De exemplu, e mai usor sa modifici comportamentul de a nu-ti fi sete atunci cand te pui sa dormi, spre deosebire de comportamentul de reducere a ingrijorarilor inainte de somn, care pot necesita un program de consiliere psihologica.
Si totusi,
• Sunteti multumit/a de somn?
• Sunteti foarte somnoros/oasa in timpul zilei?
• Aveti comportamente neobisnuite cand dormiti?
Surse bibliografice:
Jefferson, C. D., Drake, C. L., Scofield, H. M., Myers, E., McClure, T., Roehrs, T., & Roth, T. (2005). Sleep hygiene practices in a population-based sample of insomniacs.Sleep, 28(5), 611-615.
Brown, F. C., Buboltz Jr, W. C., & Soper, B. (2002). Relationship of sleep hygiene awareness, sleep hygiene practices, and sleep quality in university students. Behavioral medicine, 28(1), 33-38.
Yang, C. M., Lin, S. C., Hsu, S. C., & Cheng, C. P. (2010). Maladaptive sleep hygiene practices in good sleepers and patients with insomnia. Journal of health psychology, 15(1), 147-155.
Adesea vedem la televizor reclame care ne indeamna sa facem macar 30 de minute de exercitii fizice pe zi. Cati dintre noi chiar le dam importanta acestor cuvinte? Cel mai probabil, foarte putini. Acum cativa ani, un studiu asupra practicarii sportului in Romania a subliniat faptul ca 76% din populatie nu face miscare. Rezultatul a fost ingrijorator atunci, dar si mai ingrijorator odata cu trecerea timpului.
V-ati intrebat vreodata care sunt cele mai puternice argumente pentru a face sport? Nu gresiti daca sunteti de parere ca sportul imbunatateste sanatatea si modeleaza corpul. Oare stiti insa ce efect are activitatea fizica asupra creierului?
Efectele benefice ale exercitiului fizic
A. Mareste volumul creierului
Cateva studii ce utilizeaza rezonanta magnetica au descoperit faptul ca exercitiul fizic mareste volumul creierului la adultii sanatosi. Un studiu din 2006 al lui Colcombe si colaboratorii sai a avut ca subiecti 59 de persoane cu varste cuprinse intre 60-79 ani. Rezultatele au aratat faptul ca exercitiul aerobic de o ora, de trei ori pe saptamana, timp de sase luni a avut ca rezultat marirea volumului lobilor frontali, arii cerebrale importante in procesare, planificare si control atentional.
B. Promoveaza o mai buna functionare cognitiva
In ultimul timp, se realizeaza tot mai multe studii ce indica efectele benefice ale activitatii fizice asupra functionarii cognitive. Aceastea sugereaza ca activitatea fizica imbunatateste functiile executive, atentia, viteza de procesare a informatiei si memoria episodica, atat la cei tineri, cat si la cei mai in varsta. La copii, exercitiul fizic aerobic este asociat cu viteza mai mare de procesare si performanta mai mare la testele de control executiv. De asemenea, studiile pe imbatranire arata ca exercitiile de anduranta au un efect protectiv impotriva declinului cognitiv, in special in ceea ce priveste planificarea si memoria de lucru.
C. Reduce riscul dementei
Intr-un studiu cu 778 de subiecti adulti, Carp si colaboratorii au raportat faptul ca activitatile cognitive, sociale si fizice reduc riscul dementei. Studiul s-a desfasurat pe o perioada de 3 ani, iar subiectii cu scorurile cele mai mari pe toate cele trei variabile au prezentat cele mai bune rezultate.
Cum explicam aceasta influenta importanta a activitatii fizice?
1. Unul dintre mecanismele fundamentale ce explica influenta este fluxul sangvin cerebral crescut ce circula prin creier. Studii ce utilizeaza tehnici imagistice au confirmat faptul ca activitatea fizica de intensitate medie si mare mareste semnificativ fluxul sangvin al creierului, furnizand cantitati mai mari de nutrienti.
2. Totodata, ultimele studii pe fiziologia proceselor cognitive au descoperit ca BDNF (Brain Derived Neurotrophic Factor – responsabila de supravietuirea neuronilor) este o molecula cheie implicata in invatare si memorie. Constatarile conform carora exercitiul fizic creste productia acestei molecule par a fi foarte importante. A fost sugerat faptul ca acest factor neurotrofic este responsabil pentru geneza neuronilor, supravietuirea si rezistenta lor la stres, care per total faciliteaza procesul de invatare.
Important!
Se credea ca odata ajuns la maturitate, creierul uman nu mai produce neuroni noi. Se stie acum ca acest lucru este posibil in hipocamp si in stratul de celule ce inconjoara ventriculii laterali, iar exercitiul fizic stimuleaza aceasta proliferare.
Surse:
Gligoroska, J. P., & Manchevska, S. (2012). The effect of physical activity on cognition–physiological mechanisms. Materia socio-medica, 24(3), 198.
Ploughman, M. (2008). Exercise is brain food: the effects of physical activity on cognitive function. Developmental neurorehabilitation, 11(3), 236-240.
Kramer, A. F., & Erickson, K. I. (2007). Effects of physical activity on cognition, well-being, and brain: Human interventions. Alzheimer’s & Dementia,3(2), S45-S51.
Tutunul a fost prezent in vietile noastre de sute de ani, insa odata cu revolutia industriala tigarile au devenit cel mai vandut produs din lume.
Desi ne face poate sa aratam mai atragatori, sa reflectam mai bine, sa ne relaxam sau sa conversam mai repede si mai usor, este un lucru bine stiut faptul ca pe langa aceste mici si usor de inlocuit avantaje, fumatul este un obicei costisitor din toate punctele de vedere. Pe langa economiile noastre care ar putea sa fie mult mai bine gestionate, tigarile ne costa sanatatea. Mai exact, in America se estimeaza ca mor in jur de 480 000 de oameni pe an datorita bolilor asociate cu fumatul, adica mai multi decat toti soldatii din razboaiele ce au avut loc de-a lungul timpului. In lume, in jur de 5 milioane de persoane pe an mor din cauza cancerului, bolilor cardiovasculare sau alte boli generate de tutun. Ca sa nu mai vorbim despre toate celelalte efecte nocive ca infertilitatea, pierderea vederii, afectarea vietii sexuale, piele si dantura cu un aspect neplacut, luare in greutate, lipsa rezistentei fizice, respiratia urat-mirositoare.
Ai deci destule motive sa renunti. De fapt, stiai si tu toate aceste informatii, iar pachetul te avertizeaza mereu, repetitiv, insistent: “Fumatul dauneaza grav sanatatii!! / Fumatul poate sa ucida!!”. Poate ca ai auzit diferite metode si sugestii despre cum ar trebui sa te lasi de fumat. Noi iti prezentam o abordare psihologica, din perspectiva teoretica a Modelului Transteoretic. Acesta a fost dezvoltata de-a lungul a zeci de ani de cercetari care arata ca schimbarile de comportament se intampla nu subit, ci de-a lungul unui continuum, fiind bazat pe 5 stadii de schimbare, pentru fiecare fiind specifice anumite principii si procese.
Stadiul 1:
Acesta este stadiul in care nu te gandesti la a renunta. Poate te-ai obisnuit asa, iti place comportamentul in sine si te simti bine atunci cand fumezi, negandindu-te prea mult la consecinte. Oamenii din acest stagiu vor avea probabil o atitudine defensiva atunci cand li se propune schimbarea, iar din pacate nu se prea poate face nimic pana ce nu exista macar intentia. Daca te regasesti in acest stadiu iti propun sa reflectezi putin la urmatorul lucru descoperit de oamenii de stiinta: “Fumatul scade durata vietii unui fumator cu in jur de 10 ani fata de cea a unui nefumator.”
Stadiul 2:
In aceasta faza oamenii considera renuntarea la fumat intr-un viitor apropiat (pana la 6 luni), insa nu sunt inca pregatiti. Poate ca ai devenit constient de consecintele nocive ale acestui obicei, insa te gandesti ca cel mai propice moment este in noul an si identifici si reidentifici posbile obstacole prezente. Daca te regasesti in aceasta ipostaza, iti recomand sa le spui familiei si prietenilor despre intentia ta, deoarece aceasta marturisire functioneaza in doua moduri: pe de-o parte vei primi suport, iar pe de alta parte presiunea sociala sa faci ceea ce ai spus ca vei face te va impinge putin de la spate sa actionezi.
Stadiul 3:
In aceasta faza cantaresti serios avantajele si dezavantajele renuntatului la fumat, te informezi despre cum ar fi cel mai bine sa faci acest lucru, ce functioneaza si ce nu functioneaza conform celorlalti care au reusit etc. Ai putea sa incepi prin a fuma din ce in ce mai putine tigari pe zi, iar ideal ar fi sa iti setezi o data, o zi exacta in care iti propui sa renunti de tot si sa te pregatesti cu toate resursele informationale, psihice si fizice necesare sa faci fata. Documenteaza-te si fii constient ca nu va fi un proces simplu, ca vor exista cateva reactii adverse la inceput si ca totusi, cu o motivatie puternica poti sa o duci la capat!
Stadiul 4:
It’s on. Deja a trecut o zi si nu ai fumat nicio tigara. Tentatia e foarte mare, mai ales cand la serviciu/facultate se da pauza si toti ies sa fumeze.
– Activitatea fizica moderata si zilnica va scadea nevoia de a fuma.
– Ofera-ti recompense imediate si constante atunci cand simti ca tocmai ai scapat de o tentatie foarte mare cu brio.
– Exista tratamente speciale cu plasturi sau guma care inlocuiesc nicotina
– Arunca tot ce tine de tigari: scrumiere, brichete, pachete.
– Incearca sa eviti alcoolul si cafeaua. Stii ca fac o pereche grozava cu tutunul.
– Apeleaza constant la suportul emotional al celor din jur. Este foarte important acest ajutor in primele 6 luni!
– Inlocuieste eliberarea stresului prin alte metode cum ar fi meditatia sau training-ul autogen.
– Incearca pe cat posibil sa eviti aceste stari care te vor predispune la a-ti cumpara un pachet: Hungry, Angry, Lonely, Tired (HALT).
– Mananca cat mai multe legume si fructe!
Stadiul 5:
Stadiul fara de care toate eforturile de mai sus nu au niciun sens. In primele luni vor exista nenumarate ocazii sa-ti incalci pactul cu tine insuti. Incearca sa anticipezi si sa eviti aceste tentatii, sa nu iesi cu prieteni care fumeaza sau care respecta nevoia ta de a nu fi inconjurat o perioada de tigari. Invata alte modalitati de a combate stresul, plictiseala sau presiunea sociala. Este posibil sa se mai strecoare cate o tigara ocazionala in viata ta insa vinovatia si sentimentul de a avea in sfarsit un trup mai sanatos iti vor readuce motivatia de a continua inapoi…speram!
Surse:
http://brainblogger.com/2009/01/25/smoking-behavior-and-the-transtheoretical-model-of-the-stages-of-change/
http://www.cpe.vt.edu/gttc/presentations/8eStagesofChange.pdf
http://sphweb.bumc.bu.edu/otlt/MPH-Modules/SB/SB721-Models/SB721-Models6.html
Am vorbit in celelalte articole despre impactul tau ca parinte asupra sanatatii mintale si fizice, succesului scolar si dezvoltarii sociale al copilului tau in functie de stilurile parentale.
Deja a devenit o meserie serioasa, insa sa nu crezi ca treaba ta se termina aici. Pe langa toate acestea, nu doar simtul comun, ci si literatura de specialitate indica faptul ca rolul tau in viitorul lor vocational este esential. Inca de foarte mici, copiii pot fi influentati de modul in care tu comunici cu ei, in care ii incurajezi sa exploreze mediul sau interior (propiile interese, valori, calitati) si mediul exterior.
In ziua de astazi, cariera reprezinta pentru multi oameni un mod de a-si defini identitatea, mai mult decat mijlocul prin care isi castiga traiul pentru a se intretine pe sine si familia lor, pentru a-si indeplini dorintele materiale. Cariera poate reprezenta o sursa de satisfactii emotionale, financiare si cognitive prin invatare si progres continuu.
Persoanele semnificative ca parintii, prietenii apropiati sau profesorii pot sa constituie un sprijin real in vederea setarii obiectivelor, descoperirii valorilor personale si implicit, formarii identitatii, in special prin oferirea suportului emotional si instrumental in vederea selectarii potrivite a informatiilor din mediu. Intrucat familia in care ne nastem sau alaturi de care crestem si ne formam ca indivizi are anumite valori, obiceiuri, religie, asteptari sau mod de a comunica, aceasta va avea o influenta asupra deciziilor noastre importante. Intr-un review teoretic din anul 2004 asupra a 77 de studii publicate care analiza influenta familiei de origine asupra diferitelor constructe legate de cariera s-a concluzionat faptul ca de-a lungul vietii, atat suportul, caldura, atasamentul si autonomia, cat si ocupatiile parintilor si nivelul educational, au intr-adevar un impact important.
Deci cum poti sa iti ajuti micutul sa ajunga mare?
1. In primul rand, suportul parental consta in faptul ca parintii isi lasa copiii sa ia propriile decizii, oferind in acelasi timp orientare si suport instrumental, cum ar fi ajutorul pentru scrierea aplicatiilor si crearea dosarelor de admitere la facultate. Incurajeaza-ti adolescentul in explorarea optiunilor si intereselor vocationale, ajuta-l sa reflecteze asupra alternativelor posibile. Ofera-i solutii si sfaturi ori de cate ori este nevoie. Nu uita sa ii apreciezi micile reusite, asta ii va creste autoeficacitatea, adica masura in care el/ea are incredere ca poate sa reuseasca.
2. Comportamentele parentale care ar putea sa il influenteze negativ in dezvoltarea vocationala sunt cele care implica un control crescut. Nu incerca prea mult sa iti impui propriile idei si optiuni vocationale, impotriva dorintelor sale. Poate te asteptai ca fiul tau sa devina un doctor ilustru, dar arata-i ca il iubesti la fel de mult chiar daca ar prefera sa devina artist.
Parintii suportivi in directia autonomiei copiilor lor sunt, prin definitie, parinti care manifesta un interes real, autentic pentru cariera acestora, pentru nevoile lor, neincercand sa manipuleze relatia respectiva pentru satisfacerea propriilor dorinte.
3. Stilul de parenting, stilul de atasament, relatiile si comunicarea din cadrul familiei par sa contribuie la procesul de explorare si de selectie a domeniului ocupational si la procesul de luare a deciziilor importante pentru dezvoltarea carierei. In timp ce parintii echilibrati ofera suport emotional si caldura, dar isi mentin standardele inalte, limitele si controlul la nivele adecvate, oferind in acelasi timp suficienta autonomie, parintii autoritari nu confera suficienta autonomie si suport emotional, concentrandu-se in a mentine un grad crescut de control. De asemenea, un atasament securizant, fara ca aceasta sa insemne dependenta de parinte si lipsa de independenta va influenta o dezvoltare adecvata a identitatii sale vocationale.
Nevoia de autonomie implica initierea, mentinerea si reglarea comportamanentului uman propriu, in acest caz insemnand ca indivizii isi vor satisface aceasta nevoie prin alegerea propriului parcurs vocational. Autonomia, mai mult decat a fi independent, inseamna a manifesta comportamente care deriva din vointa autentica, esentiala pentru o functionare optima, acest fapt fiind evidentiat de multe cercetari din diferite domenii. Spre exemplu, numeroase dovezi s-au adus in favoarea acestei perspective din domeniul educational, actiunile „auto-determinate” avand efecte pozitive asupra strategiilor de invatare, strategii de coping mai putin dezadaptative (felul in care trece peste esecuri) si performante academice mai bune. Prin comparatie, controlul psihologic se refera la acea caracteristica a parintilor manifestata prin tehnici intrusive de crestere a compliantei copilului, iar aceasta este asociata in multe studii cu diferite rezultate negative ca depresia, stima de sine scazuta si probleme de externalizare precum si cu performante academice scazute.
Aminteste-ti cat de mult iti doreai si tu sa poti lua propiile decizii si cat de confuz te simteai in legatura cu viitorul tau ca adult. Copilul tau are nevoie de sfaturile tale, incurajari verbale, discutii pe tema optiunilor vocationale, diferite activitati menite sa contribuie la autocunoastere si cunoasterea pietei muncii (sugestii, informatii despre organizatii, job-uri, carti sau alte materiale etc.), insa incearca sa iei in considerare si sa respecti preferintele copilului tau, pentru ca acest lucru ii va creste motivatia intrinseca de a explora si de a-si gasi calea.
Societatea de azi devine din ce in ce mai mult o presiune pe umerii tinerilor vizavi de reusitele lor.
Desi oportunitatea unei educatii reprezinta o sansa spre dezvoltarea personala si a omenirii, deseori procesul de invatare este vazut ca si o corvoada de catre elevi. Nu de putine ori elevii experimenteaza emotii negative in timp ce realizeaza o sarcina scolara, precum furie, frustrare sau anxietate. Atunci cand discutam de rezultatele scolare de cele mai multe ori facem greseala de a lua in calcul doar potentialul intelectual fara a tine cont de existenta unor factori, de asemenea personali, care au un rol important.
In literatura de specialitate exista deja o constientizare din ce in ce mai mare in ceea ce priveste rolul emotiilor asupra performantelor scolare. Se pare ca emotiile elevilor sprijina, sau nu, performanta academica, deoarece ele au un impact puternic asupra angajamentului in sarcina, a persistentei si asupra achizitionarii informationale. Nu este vorba doar despre frica intensa pe care copii o pot resimti inainte de o testare (anxietatea pentru testare), ci si despre emotii (precum furie si fustrare) in timp ce isi fac temele acasa sau cand rezolva sarcini in timpul orelor de curs.
Mai mult decat atat, coeficientul de inteligenta nu este singurul care conteaza pentru succesul scolar sau in viata, astfel ca valoarea procentuala atribuita IQ-ului nu este atat de mare precum ne-am fi inchipuit. El este responsabil doar de:
• 25% pentru succesul scolar (note obtinute)
• 25% – 30% pentru nivelul educational (numar de ani de scoala)
• 25% pentru statutul social
• 15% – 20% pentru nivelul veniturilor
• 25% – 29% pentru performanta la locul de munca.
Asadar, atunci cand dorim sa ne incurajam si sa ne sprijinim copii nu este de ajuns sa spunem „lasa ca data viitoare vei invata mai mult” sau „trebuie sa faci mai multe exercitii”. In acest mod, nu facem decat sa tinem cont doar de capacitatea intelectuala, fara sa luam in considerare si alte aspecte.
Alti factori importanti sunt: sustinerea parintilor, abilitati personale ale elevului, precum: motivatia, organizare si planificare, strategii de invatare, aspecte emotionale.
In acest articol ne vom focaliza pe ultimul factor, anume: importanta emotiilor si a reglarii emotionale in atingerea performantelor scolare.
De ce emotiile si reglarea lor?
Se intampla deseori ca abilitatiile de invatare ale copilului dumneavoastra sa nu aiba nici o problema, insa sa-l vedeti ca se infurie usor atunci cand greseste sau cand nu intelege o cerinta. Ba mai mult, obtine calificative slabe cu toate ca stiti ca a depus efort si a invatat.
Atunci cand elevii traiesc emotii negative in timpul realizarii unei sarcini scolare, ei pot adopta mai multe strategii de a-i face fata acesteia. Iar, ca urmare a acestor strategii, pot denota un deficit in a-si controla eficient emotiile.
Ce inseamna ca elevul tau sa-si regleze emotiile?
Conform lui James Gross, un nume renumit in investigarea rolului emotiilor, reglarea lor reprezinta un proces prin care persoanele incearca sa isi modifice intensitatea emotiei pe care o traieste sau a modului in care isi exprimara emotia, ori sa isi schimbe emotia pe care o traieste.
Deoarece atat copii, cat si adultii reactioneaza si adopta in timp anumite metode de a face fata emotiilor, este importanta invatarea unor strategii sanatoase si eficiente de gestionare a acestor emotii inca de timpuriu.
In primul rand, este esential sa discutam cu copilul despre timpul petrecut la scoala, depasind simpla intrebare “Cum a fost azi la scoala?”, si incercand mai degraba, sa identificam emotii din timpul disciplinelor, de exemplu: „Cum te-ai simtit cand ai mers la tabla si rezolvat exercitiul?”, „Ce ai facut atunci cand te-ai simtit asa?”, si apoi sa dezbatem diverse alternative care par mai mult sau mai putin plauzibile.
In acest fel, copilul invata ca poate sa infrunte situatiile scolare inconfortabile si sa nu le evite (de exemplu nu rezolva a treia cerinta a problemei deoarece stie ca deseori acolo intampina dificultati, sau renunta sa-si faca tema pentru a evita sentimentele de frustrare).
Mai mult de atat, putem discuta cu el cum ar putea modifica acele situatii “fierbinti” in asa fel incat sa nu mai apara acea emotie negativa. Spre exemplu: daca stim ca elevul nostru se enerveaza atunci cand greseste exercitiul deoarece isi mazgaleste caietul, il putem indruma in a modifica aceasta situatie scriind in prima faza cu un creion sau pe o ciorna.
Cu cat ne uitam la o pata de pe rochia noastra cu atat ni se pare mai mare si mai evidenta!
De cate ori trecem prin astfel de situatii. La fel si un proaspat invatacel care cu cat se uita la linia stramba a literei „t”, cu atat o va vedea mai imperfecta, neglijand celelalte litere facute cu adevarata pricepere. In aceste situatii creste sansa de a aparea emotii negative. Este important ca sa le oferim imaginea de ansamblu.
In al doilea rand, sa-i invatam sa vada sarcinile scolare ca pe o noua aventura, iar necunoscutele reprezentand adevarata provocare, chiar si atunci cand nu reuseste din prima. De cele mai multe ori noi insine transformam lucrurile in obstacole prin simplul mod de a le interpreta. Astfel, daca elevul evalueaza dictarea ca fiind ceva ce-l depaseste, nu ii va face placere acest exercitiu si cel mai probabil va simti emotii negative. Se pare ca modul in care privesc copii sarcina le poate facilita intelegerea textelor citite.
In al treilea rand, emotiile pe care le traim la un moment dat, s-ar putea sa nu fie acceptate intr-un anumit context, determinandu-ne sa le inhibam inauntrul nostru si sa simulam emotii diferite. La fel de vital este si asigurarea copilului ca este normal ca uneori sa ne simtim furiosi sau speriati, fara sa incercam sa-i minimalizam sentimentele. Le putem oferi exemple din viata noastra de adult, atunci cand si noi suntem furiosi pe o anumita sarcina sau anxiosi cand trebuie sa prezentam anumite rapoarte superiorilor. Le putem explica copiilor ca in momentul in care se simt furiosi, cu cat incerca sa se prefaca si sa se ascunda cu atat mai mult acest efort il va costa in performantele de memorie, precum teste de reproducere. In aceste situatii ne putem indruma copiii sa isi recunoasca emotia “da, intr-adevar sunt nervos”, sa faca o pauza sa se gandeasca “la ce ma ajuta?” si sa se centreze pe ceea ce pot controla.
Nu uita! Nu doar IQ-ul face diferenta!
Surse:
– Gross, J. J. (2002). Emotion regulation: Affective, cognitive, and social consequences. Psychophysiology, 39(3), 281-291.
– Gross, J. J., & Thompson, R. A. (2007). Emotion regulation: Conceptual foundations.
– Gumora, G., & Arsenio, W. F. (2002). Emotionality, emotion regulation, and school performance in middle school children. Journal of school psychology, 40(5), 395-413.
– Neisser, U., Boodoo, G., Bouchard Jr, T. J., Boykin, A. W., Brody, N., Ceci, S. J., … & Urbina, S. (1996). Intelligence: knowns and unknowns. American psychologist, 51(2), 77.
– Strain, A. C., & D‘Mello, S. K. (2011, January). Emotion regulation during learning. In Artificial Intelligence in Education (pp. 566-568). Springer Berlin Heidelberg.
Fiecare parinte adopta propriul stil de parenting atunci cand vine vorba despre cresterea copilului. Unii sunt mai indulgenti, lasand copilul sa faca ce vrea, altii sunt mai stricti, considerand ca un copil nu este capabil sa ia cele mai bune decizii.
Ei bine, este deja bine cunoscut faptul ca modul in care un parinte isi creste copilul influenteaza dezvoltarea si comportamentul acestuia.
Modul in care un parinte raspunde atunci cand copilul face o greseala, gradul de control pe care il impune copilului precum si modul de exprimare al afectiunii fata de acesta sunt aspectele esentiale ale parentingului care isi pun amprenta asupra dezvoltarii si comportamentului copilului.
Cercetatorul Diana Baumrind a indentificat patru mari stiluri de parenting: autoritar, democratic, permisiv si neimplicat, pe baza a doua dimensiuni – control si afectivitate.
Haideti sa facem o trecere in revista a acestor stiluri, dar si ceea ce implica adoptarea lor.
Stilul autoritar
Stilul de parenting autoritar este caracterizat printr-un nivel ridicat de cerinte si asteptari, combinat cu un nivel scazut de suport oferit copilului. Sunt acei parinti care impun copiilor reguli stricte, program strict, nu ii lasa sa ia propriile decizii si nu ofera suficienta afectiune. Acest copii sunt deseori amenintati cu pedeapsa, nu li se ofera incredere si sunt deseori criticati. Parintii autoritari nu ofera explicatii copiilor si descurajeaza comunicarea deschisa.
Copiii care sunt crescuti de parinti autoritari au rezultate scolare bune, dar le lipsesc abilitatile sociale si au o stima de sine scazuta.
Stilul democratic
Stilul democratic, numit adesea si stilul de parenting echilibrat este caracterizat printr-un nivel ridicat de cerinte si asteptari combinat cu un nivel ridicat de afectiune si suport oferit copilului. Parintii cu stil democratic sunt aceia care incurajeaza initiativele copilului, lauda succesele acestuia, asculta intrebarile si ii explica atunci cand a gresit. Stabilesc reguli clare, dar flexibile si iau in considerare parerea copilului atunci cand se ia o decizie, incurajand comunicarea deschisa. Sunt acei parinti fermi, dar si sensibili la nevoile copilului.
Copiii crescuti cu un stil de parenting democratic au rezultate scolare bune, sunt echilibrati, au stima de sine ridicata si se adapteaza usor in societate.
Stilul permisiv
Stilul de parenting permisiv este caracterizat prin asteptari si cerinte scazute si suport si afectiune ridicate. Parintii permisivi sunt acei parinti care au mai degraba statutul de prieten al copilului. Sunt hiperprotectivi, ofera foarte multa afectiune, evita conflictele cu copilul si cedeaza usor la insistentele acestuia. Acesti parinti nu au asteptari clare de la copil, nu impun reguli si actioneaza doar cand consecintele comportamentului copilului sunt grave.
In general, copiii cu parinti permisivi au rezultate scolare slabe, nu sunt responsabili si consecventi, dar au abilitati sociale ridicate si stima de sine ridicata.
Stilul neimplicat
Stilul neimplicat este caracteristic acelor parinti care nici nu au asteptari mari de la copiii lor, nici nu le ofera afectiune si suport. Acesti parinti sunt cei care asigura nevoile de baza ale copiilor, dar nu se implica mai mult in viata lor. Copiilor nu li se impun reguli, nu sunt implicati in activitati de familie si nu este incurajata comunicarea.
Copiii cu parinti neimplicati au rezultate slabe in toate domeniile, sunt copii care deseori au probleme de comportament, probleme cu autocontrolul, ajungand deseori la abuz de substante.
Aceste stiluri de parenting nu se gasesc in forma lor pura. Fiecare parinte are o combinatie de stiluri, insa unul este predominant. De asemenea, stilurile de parenting se schimba pe parcursul dezvoltarii unui copil si acelasi stil de parenting poate avea impact diferit asupra a doi copii cu temperament diferit.
Ce stil de parenting sa adoptam?
Cercetarile realizate pana in prezent pe stilurile de parenting sugereaza ca stilul de parenting democratic este cel mai eficient. Acesta promoveaza suportul, comunicarea si sensibilitatea la nevoile copilului, dar si fermitate si control. Acestea combinate ajuta la o dezoltare armonioasa si echilibrata.
Bibliografie:
Aunola, K., Stattin, H., & Nurmi, J. E. (2000). Parenting styles and adolescents’ achievement strategies. Journal of adolescence, 23(2), 205-222.
Babu, S. (2015). PARENTING STYLES AND ACADEMIC SUCCESS. Sai Om Journal of Arts & Education: A Peer Reviewed International Journal (Online ISSN 2348–3520), 2(1), 12-16.
Milevsky, A., Schlechter, M., Netter, S., & Keehn, D. (2007). Maternal and paternal parenting styles in adolescents: Associations with self-esteem, depression and life-satisfaction. Journal of Child and Family Studies, 16(1), 39-47.
Acum ceva timp vorbeam despre importanta emotiilor pozitive in viata de zi cu zi.
Oare iti mai aduci aminte?
Ei bine, in articolul de fata vom sublinia importanta pozitivismului in cresterea si educarea copiilor, domeniu cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de parenting pozitiv. Disciplina pozitiva, un alt nume dat domeniului, reprezinta modul pozitiv in care parintii isi ghideaza copiii prin viata, fara a apela la pedepse. Printre credintele de baza ale domeniului se regaseste faptul ca orice copil are dreptul de a fi tratat cu respect, fara a fi amenintat cu violenta si incurajat cat mai mult.
Cum?
Schimbarea modului de gandire este probabil primul pas in a deveni un „parinte pozitiv”. Este poate cea mai grea parte, avand in vedere faptul ca este necesar sa intelegem ca disciplina nu presupune pedepse, ci educatie. Aceasta educatie se face in diverse moduri:
Modelarea comportamentului
Copiii imita foarte mult comportamentul adultilor din jurul lor, in special al parintilor. Ce ar trebui tu, ca parinte, sa intelegi? Ca puterea exemplului este foarte importanta. Invata-ti copilul sa fie respectuos spunand multumesc sau salutand vecinii. Invata-l sa fie receptiv la nevoile celorlalti, ajutand-o pe bunica sa spele merele pentru prajitura sau ajutandu-l pe bunic in gradina.
Jocul
Jocul este o activitate vitala pentru copii, fiind modalitatea cea mai buna cu ajutorul careia atat cei mici, cat si cei mari, pot invata o multime de lucruri. De exemplu, il poti invata pe copilul tau cum sunt aranjate tacamurile si cum sa se comporte la masa prin intermediul unui joc: imprimi o bucata de material cu pozitia farfuriilor, a tacamurilor si a paharelor si dupa ce ii explici ce obiect corespunde fiecarui contur de pe material, il provoci la un concurs tip puzzle; initial cu ajutorul sablonului, apoi fara el. Incearca sa il si rasplatesti cu incurajari de fiecare data cand are un rezultat bun. In acele momente, copilul nu doar invata lucruri noi, dar si interactioneaza cu cei din jur si, interactiunea sociala este un alt mod prin care acesta invata.
Empatia
O parte importanta a procesului de parenting pozitiv este empatia. Copilul trebuie sa inteleaga ca toate sentimentele lui sunt acceptate, insa nu si toate comportamentele. Datoria noastra ca parinte este sa il facem sa inteleaga faptul ca este ok sa simti atat bucurie, cat si furie, dar important este modul in care ne exprimam acea traire. Observarea si discutarea trairilor altor copii, prin simpla asistare la jocul altor prieteni il poate ajuta mult pe micutul tau.
Beneficii
Printre beneficiile parenting-ului pozitiv se regasesc:
Fii mereu prezent pentru copilul tau, indiferent de varsta.
Petrece timp cu copilul tau, departe de tehnologie.
Ajuta-l pe copil sa-si dezvolte inteligenta emotionala.
Gaseste metode optimiste de a explica lucrurile copilului tau.
Este ok sa gresesti, nimeni nu se naste invatat.
Pastreaza o relatie pozitiva cu cei din jurul tau.
© 2024 IACBC
Theme by Anders Noren — Up ↑